Pr. Bamonte: Acțiunile diavolului împotriva Bisericii le vedem acolo unde lipsește caritatea
04.10.2018, Roma (Catholica) - „Invitația Papilor de a se adresa Născătoarei de Dumnezeu și Sfântului Mihail nu a fost motivată niciodată numai de dorința de a mări evlavia populară față de ei, ci de faptul că Succesorii lui Petru observau și observă situații în care este necesar să fie invocată intervenția divină, dat fiind că împotriva acțiunii diabolice sunt total insuficiente numai forțele umane”. Pr. Francesco Bamonte, exorcist de peste cinci cincinale, nu este surprins de apelul Papei de a ne ruga Sfântul Rozariu în fiecare zi în timpul lunii mariane octombrie, invitație care a venit în ziua încheierii întâlnirii promovate de Asociația Internațională a Exorciștilor, al cărei președinte este pr. Bamonte.
– Papa Francisc i-a invitat pe credincioșii din toată lumea „să ceară Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfântului Mihail Arhanghelul să ocrotească Biserica de diavol”. Este nevoie cu adevărat?
– Invitația Sfântului Părinte nu este ceva nou, cu atât mai puțin ceva straniu. De fapt, Papa Francisc este în continuitate perfectă cu predecesorii săi, care începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea au adresat cu insistență, cât privește substanța, același apel tuturor credincioșilor. Cu privire la această temă și referitor la Sfântul Rozariu, îmi place să amintesc, de exemplu, ceea ce spunea Fericitul Papă Paul al VI-lea la audiența generală din 7 octombrie 1964. Și pentru a ajunge la Sfântul Mihail Arhanghelul, merită amintit că însuși Papa Leon al XIII-lea a hotărât ca, după celebrarea Sfintei Liturghii și împreună cu Preasfânta Fecioară Maria, să fie invocat de către toți „Principele Armatelor Cerești”. După cum se vede, de la Papa Leon al XIII-lea la Papa Francisc, trecând mai ales prin Sfântul Ioan Paul al II-lea, noi observăm același fir conducător.
– Dumneavoastră vedeți semnalele acțiunilor diavolului împotriva Bisericii?
– Fără îndoială că da, chiar dacă sunt convins că viziunea pe care o are Papa despre aceste acțiuni este mult mai amplă decât a mea, care slujesc Biserica și eu ca exorcist și ca președinte al unei Asociații Internaționale a Exorciștilor. Dar cu privire la aceasta nu trebuie să fim uimiți, pentru că stând sus, la postul propriu de santinelă, este natural să se vadă mult mai multe lucruri decât stând jos. Și Papa Francisc, ca orice bună santinelă, nu încetează să ne spună ceea ce vede din poziția sa. Anunțurile sale, chemările sale denunță frecvent lipsurile împotriva carității și împotriva acelei forme de caritate care este milostivirea. Și aceasta ar trebui să ne facă să ne gândim mult.
De fapt, nu este suficient să fim atenți să păstrăm credința dacă apoi neglijăm caritatea. Cardinalul Giulio Antonio Santori, în partea din Ritualul său dedicat exorcismelor, spune, cu privire la prezența diavolului în persoane posedate, că „după ce a intrat puțin câte puțin disprețuiește lucrurile sfinte și nu se teme de el; dimpotrivă, el vorbește despre misterele sfintei credințe și mărturisește maiestatea divină”. Aceasta înseamnă că semnalele cele mai evidente ale acțiunilor diavolului împotriva Bisericii noi le vedem acolo unde lipsește caritatea, pentru că acolo prezența sa și acțiunea sa sunt cu siguranță vizibile, în timp ce în spatele unei credințe de fațadă diavolul încă se mai poate ascunde.
Pentru mine semnul cel mai neliniștitor al apostaziei este acela despre care vorbește Isus în Evanghelia lui Matei atunci când spune: „Din cauza înmulțirii, dragostea multora se va răci”. Atenția Succesorului lui Petru se îndreaptă astăzi exact după aceste semnale ale acțiunii diabolice. Dacă Papa Francisc insistă mult să ne avertizeze împotriva lipsei carității și milostivirii este pentru că pe aceste fronturi diavolul cântă foarte bine.
– Și oamenii Bisericii nu sunt imuni de ele? Să ne gândim, de exemplu, la scandalul grav al abuzurilor.
– Nimeni nu este imun la acțiunea obișnuită a celui rău, care ia numele de „ispită” și care este în sine cea mai vicleană și cea mai periculoasă. Însă cu privire la aceasta nu am nimic de adăugat la ceea ce Sfântul Părinte a afirmat și amintit deja de multe ori cu multă claritate. Amintesc, mai degrabă, că a riposta la acțiunea obișnuită a diavolului, adică a lupta împotriva ispitelor, toți sunt chemați, independent de vârstă și de condiția de viață. Și amintesc că în ceea ce privește ajutorul de dat în această luptă împotriva acțiunii obișnuite a diavolului în termeni de sfaturi și de sprijin spiritual, nu este necesar să fim exorciști. Este suficient să fim buni preoți sau buni părinți și educatori.
– De ce folosirea invocației „Sub tuum praesidium” și a rugăciunii către Sfântul Mihail Arhanghelul?
– Desigur nu pentru că sunt formule magice, ci datorită excelenței persoanelor cărora le sunt adresate și datorită misiunii speciale pe care fiecare dintre ele, adică Preasfânta Fecioară Maria și Sfântul Mihail, o au față de Biserică și față de fiecare credincios. Cât privește alegerea cuvintelor, dacă se exclude prima parte din Bucură-te, Marie, care este în întregime în Evanghelie, „Sub tuum praesidium” reprezintă cea mai veche invocație mariană care se cunoaște și este foarte potrivită, în semnificația termenilor care o compun, pentru a exprima convingerile și sentimentele pe care credincioșii trebuie să le aibă atunci când se pun pe ei înșiși și Biserica sub mantia ocrotitoare a Preasfintei Fecioare Maria, pentru ca să fim feriți de atacurile celui rău, care este marele acuzator.
În același timp suntem făcuți tot mai conștienți de păcatele, de greșelile, de abuzurile comise în prezent și în trecut, angajându-ne să luptăm fără nicio ezitare pentru ca răul să nu învingă. Cât privește rugăciunea către Sfântul Mihail Arhanghelul, pentru a răspunde în mod corespunzător la motivul folosirii sale, ar trebui să citez integral discursul pe care Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea l-a ținut populației din Monte Sant’Angelo, la Gargano, duminică, 24 mai 1987. Mă limitez să amintesc ultimele cuvinte pe care Papa le-a rostit în acea ocazie: „Toți își amintesc de rugăciunea care în urmă cu mulți ani se recita la sfârșitul Sfintei Liturghii: ‘Sancte Michaël Archangele, defende nos in proelio’; peste puțin timp, o voi repeta în numele întregii Biserici”. A se nota bine, Papa a spus: „O voi repeta în numele întregii Biserici”.
– Rozariul este o rugăciune „specială”?
– Cu siguranță este așa și motivele ni le-a oferit Biserica mai ales prin magisteriul Papilor, Episcopilor și Sfinților, dar și prin magisteriul obișnuit al atâtor creștini buni: mame, tați, bunici, copii. Cine vrea un răspuns convingător și satisfăcător să își facă un cadou sieși și să îl caute în ei. Cât mă privește, dat fiind că sunt membru al unui institut călugăresc care are o legătură deosebită cu evenimentele de la Fátima și cu sfințenia păstorașilor, fac trimitere la ceea ce putem scoate în acest sens din citirea scrierilor sorei Lucia, pentru care faza diecezană a procesului de beatificare s-a încheiat deja. Mă refer la „Memoriile” sale și la cartea „Apelurile mesajului de la Fátima”, care printre altele ne ajută să avem o viziune senină a ceea ce are să ne spună nouă astăzi intervenția Preasfintei Fecioare Maria, eliberându-ne de moduri de a gândi sumbre și infectate de catastrofism. (material al Agenției SIR tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
