Tinerii trebuie să se simtă nu numai primiți, ci protagoniști
06.10.2018, Vatican (Catholica) - Cu o „privire de iubire”, care devine ascultare și apoi dialog, Sinodul pentru tineri care se desfășoară în Vatican a atins vineri, 5 octombrie 2018, înainte de masă, în a patra congregație generală, probleme fierbinți cum ar fi primirea dată migranților și așa-numiților „tineri nimeni”, pentru că sunt rebutați. Lucrările au început la ora 9, în prezența Papei, cu rugăciunea de la Ora Medie și meditația Cardinalului președinte de rând Charles Maung Bo. Au fost 20 de intervenții ale părinților sinodali, la care s-au adăugat contribuțiile aduse de trimisul special fratele Alois de la Taizé, trei auditoare și cinci auditori.
„Astăzi mulți vorbesc despre tineri, dar nu mulți le vorbesc tinerilor”: cuvintele Papei Paul al VI-lea au fost oarecum firul conducător al lucrărilor dinainte de amiază. Tinerii au mărturisit „experiențele lor pozitive din Biserică” și au împărtășit visele lor, dar au sugerat și propuneri și noutăți, dând glas celor de vârsta lor pe care îi reprezintă aici. Au dorit să își spună părerea și cu privire la problema gravă a abuzurilor, cerând dreptate. Și au invocat un rol mai incisiv pentru femei. În aulă au urmat reflecții profunde dar și provocatoare, primite cu deschidere de părinții sinodali, care au recunoscut noilor generații, definite „lichide”, potențialități enorme pentru a face binele în toate domeniile, tocmai prin deschiderea lor naturală la schimbare, la bucurie, la speranță, cu o alipire generoasă de valorile solidare.
Cunoașterea doctrinei sociale ale Bisericii ar putea răspunde la setea lor de dreptate și de adevăr, de pace și de solidaritate. În concret, vorbind tocmai despre dreptate și solidaritate, a fost repropusă problema tinerilor refugiați: de primit dar și de ajutat în țările lor de origine. Dar, s-a afirmat, tinerii trebuie considerați un adevărat „loc teologic” și nu o simplă „zonă pastorală”. În această perspectivă este nevoie înainte de toate de o adevărată ascultare: o afirmație devenită inderogabilă în fiecare intervenție din aulă, așa încât a culminat în propunerea de a institui o „slujire de ascultare” încredințată și laicilor.
Tinerii, s-a afirmat, au nevoie mai mult de martori credibili și de gesturi autentice decât de cuvinte. Au nevoie să meargă împreună cu generațiile adulților pentru a trăi cu adevărat Biserica drept comuniune de iubire. Și trebuie să se simtă nu numai primiți, ci protagoniști. În schimb, s-a afirmat, astăzi lipsesc însoțitori la înălțime capabili și să respecte sanctuarul conștiinței fiecărui tânăr. Educatorii și formatorii trebuie să fie la zi cu stilul și limbajul de comunicare, confruntându-se cu internetul: cu aspectele sale pozitive dar și cu riscurile, inclusiv cel al „singurătății îmbelșugate”. Așadar există necesitatea unei convertiri misionare curajoase și în structurile educative catolice. Această angajare formativă a Bisericii este astăzi, de altfel, împiedicată fie de riscul unei secularizări pătrunzătoare care îi slăbește identitatea catolică fie de criza economică ce le împiedică celor mai săraci accesul la studii.
Faptul că tinerii sunt noii săraci este de acum o realitate. De aceea trebuie să se vorbească despre „opțiune preferențială”. O viziune culturală a dialogului cu tinerii este așadar fundamentală, analizând bine noile modele etico-sociale, pentru a recurge după aceea la un nou limbaj care să reușească într-adevăr să le vorbească „băștinașilor digitali” și „info-obezilor”, suspendați între „bulimia informatică și anorexia viselor”. A fost reafirmată centralitatea familiei – remarcată îndeosebi necesitatea paternității responsabile – precum și a parohiilor, care nu trebuie să aștepte ca tinerii să meargă să bată la ușa casei parohiale. Odată ce ei au intrat în parohie, s-a sugerat, catehezele și predicile să nu fie plictisitoare și Liturghiile să fie celebrate mereu în mod demn, cu o atenție față de frumusețea muzicii. În sfârșit, împărtășirea de experiențe pastorale locale a adus la cunoștință și episoade grave de discriminări ale tinerilor creștini, precum și episoade de intoleranță religioasă violentă. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
