Papa Francisc: Laici și păstori să nu se teamă să își „murdărească mâinile”
08.10.2018, Vatican (Catholica) - La Sfânta Liturghie celebrată luni, 8 octombrie, în capela Casei Santa Marta, din Vatican, Papa Francisc ne-a îndemnat să reflectăm asupra semnificației avută de identitatea creștină, îndemnându-ne să fim „deschiși” la surprizele lui Dumnezeu și să ne apropiem de cei în nevoie. Cu îndemnul de a fi creștini în mod autentic, fără teama de a ne murdări mâinile și hainele când – pentru a-i ajuta – ne atingem pe cei care suferă, Pontiful s-a oprit asupra importanței de a fi deschiși la surprizele lui Dumnezeu și de a-l imita pe Isus care a plătit pentru noi.
Inspirându-se din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Luca 10,25-37, în care se relatează despre gestul samariteanului milostiv, Pontiful a reflectat asupra celor șase personaje ale parabolei istorisită de Isus unui învățat al Legii care voia să îl pună la încercare, și anume: călătorul, tâlharii, preotul, levitul, samariteanul și hangiul. Trecând în revistă personajele – tâlharii care îl strivesc în bătaie pe omul care cobora de la Ierusalim la Ierihon, lăsându-l aproape mort; preotul care – deși îl vede pe omul rănit – trece mai departe fără a ține cont de misiunea sa; levitul care face același lucru, deși este un om de cultură în ceea ce privește Legea – Papa s-a oprit asupra comportamentului samariteanului:
„Nu s-a uitat la ceas, nu s-a gândit că se va murdări de sânge. S-a făcut aproapele celui rănit; a coborât de pe măgărușul cu care călătorea, s-a apropiat de cel rănit, i-a legat rănile turnând peste ele ulei și vin; apoi l-a urcat pe animalul său de povară și l-a dus la un han. Samariteanul s-a murdărit tot de sânge și așa avea să ajungă la destinație, dar nu s-a preocupat [n.n. de hainele pătate de sânge], ci s-a îngrijit personal de cel rănit. Nu a spus: ‘Îl las aici. Chemați medicii să vină, Eu plec; am treabă.’ Nu, s-a îngrijit personal, vrând parcă să spună: ‘Acum ești al meu’, dar nu în sens de posesiune, ci de slujire. El nu era un funcționar, ci un om cu inimă; un om cu inimă deschisă.”
Referindu-se apoi la importanța la a fi deschiși la surprizele lui Dumnezeu, Pontiful s-a oprit asupra comportamentului hangiului, asupra uimirii de a vedea un „străin”, un „păgân”, unul care nu făcea parte din poporul lui Israel, care s-a oprit să salveze omul bătut și jefuit, plătindu-i doi dinari și făgăduindu-i plata tuturor cheltuielilor la întoarcere. „Ambii – atât samariteanul cât și hangiul – nu s-au comporta ca niște funcționari”, a spus Papa Francisc făcând aluzie la modalitatea de a fi creștini și explicând că mersul duminica la Sfânta Liturghie nu reprezintă o garanție de autenticitate pentru un creștin. În schimb, întrebarea propusă de Pontif ca unitate de măsură pentru felul nostru de a fi creștini este: „Ești deschis? Ești deschis la surprizele lui Dumnezeu sau ești un ‘funcționar’ creștin, o persoană ‘închisă’ față de surprizele lui Dumnezeu?”
Îndemnându-ne pe toți, laici și păstori, să ne întrebăm dacă suntem creștini deschiși față de surprizele lui Dumnezeu, surprize care – de multe ori – ne pun în dificultate, așa cum i s-a întâmplat samariteanului, Pontiful a amintit că unii dintre teologii din vechime spuneau că în această parabolă este sintetizată întreaga Evanghelie. „Fiecare dintre noi este omul de acolo, cel rănit, iar samariteanul este Isus. El ne-a vindecat rănile. S-a făcut aproapele nostru. A avut grijă de noi. A plătit pentru noi. Și a spus Bisericii Sale: ‘Dacă este nevoie de mai mult, plătește tu iar eu voi restitui când voi reveni’. Gândiți-vă bine: în acest pasaj se află întreaga Evanghelie.” (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
