Ce spune documentul final al Sinodului Episcopilor
27.10.2018, Vatican (Catholica) - Sâmbătă după-amiaza, documentul final al celei de-a XV-a adunări generale ordinare a Sinodului Episcopilor, constând din 3 părți, 12 capitole, 167 de paragrafe și 60 de pagini a fost aprobat în aula sinodală. Textul a fost primit cu aplauze, a spus Cardinalul Segio da Rocha. Este „rezultatul unei adevărate echipe de lucru” formată din Părinți sinodali, alături de alți participanți la Sinod și din „tineri în mod special”. Documentul a strâns 364 de modificări sau amendamente. Majoritatea, a spus Cardinalul, „au fost precise și constructive”. La vot s-au strâns cele 2/3 de voturi necesare.
Inspirația pentru documentul final al Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor este episodul cu discipolii în drum spre Emaus, relatat de evanghelistul Luca. A fost citit în aula sinodală de raportorul general, Cardinalul Sérgio da Rocha, și de secretarii speciali, pr. Giacomo Costa și pr. Rossano Sala, împreună cu Episcopul Bruno Forte, membru al comisiei de redactare a textului. Documentul e complementar instrumentului de lucru al Sinodului și respectă împărțirea în trei părți.
Partea I: „A mers cu ei”
Prima parte a documentului analizează aspecte concrete din viețile tinerilor. Subliniază importanța școlilor și parohiilor. Recunoaște nevoia de laici pregătiți care să îi însoțească pe tineri, mai ales în contextul în care numeroși preoți și Episcopi sunt deja supraîncărcați. Este subliniat rolul de neînlocuit al instituțiilor de învățământ catolice. Provocarea pe care o lansează privește nevoia regândirii rolului parohiei în termenii misiunii vocaționale, deoarece este adesea ineficientă și nu foarte dinamică, mai presus de toate în domeniul catehezei.
Situația tinerilor în contextul migrației, abuzurilor și culturii rebutului este de asemenea abordată în prima parte. Legat de abuzuri, documentul face apel pentru „angajarea fermă în direcția adoptării de măsuri preventive riguroase, ce să facă să nu se mai repete astfel de abuzuri, pornind de la selectarea și formarea celor cărora le sunt încredințate roluri de conducere și de educație”. Lumea artei, muzicii și sporturilor este de asemenea discutată în termenii folosirii lor ca „resurse pastorale”.
Parte a doua: „Ochii li s-au deschis”
Documentul sinodal spune despre tineri că sunt unul dintre „locurile teologice” în care Domnul se face pe sine prezent. Datorită lor, se spune, Biserica se poate înnoi, scuturându-se de „greutăți și încetineli”. Misiunea este o „busolă sigură” pentru tineri, dat fiind că dăruirea de sine aduce o fericire autentică și durabilă. Strâns legat de conceptul de misiune este cel de vocație. Fiecare vocație baptismală este o chemare la sfințenie. Alte două aspecte discutate în partea a doua, care ajută la dezvoltarea misiunii și a vocației, sunt însoțirea și discernământul.
Partea a III-a: „Au plecat în grabă”
Icoana prezentată de Părinții sinodali pentru Biserica tânără este Maria Magdalena, prima martoră a Învierii. Toți tinerii, afirmă Părinți sinodali, inclusiv cei care au viziuni diferite despre viață, sunt în inima lui Dumnezeu. „Mersul împreună” este dinamica sinodală pe care Părinții o aduc în lumină în partea a treia. Ei invită Conferințele Episcopale din lumea întreagă să continue procesul de discernere cu scopul dezvoltării de soluții pastorale specifice. Definiția oferită „sinodalității” este un stil de misiune ce încurajează trecerea de la „eu” la „noi” și neignorarea multitudinii de fațete, sensibilități, origini și culturi. O cerere făcută repetat în aulă a privit înființarea unui „Directoriu privind pastorația tineretului într-o cheie vocațională”, la nivel național, care poate ajuta liderii diecezani și pastorali să se pregătească și să acționeze „cu” și „pentru” tineri, ajutându-i să depășească un anume grad de fragmentare din grija pastorală a Bisericii.
Documentul sinodului amintește familiilor și comunității creștine importanța însoțirii tinerilor pentru a-și descoperi darul sexualității lor. Episcopii au recunoscut dificultatea cu care se confruntă Biserica în transmiterea „frumuseții viziunii creștine despre sexualitate” în contextul cultural actual. Este urgent, spune documentul, să se caute „moduri mai potrivite care să fie traduse concret în dezvoltarea de căi formative înnoite”. La final documentul reunește diferite teme abordate în Sinod în cheia chemării la sfințenie. „Diferențele vocaționale se unesc în chemarea unică și universală la sfințenie.” Prin sfințenia atâtor tineri dispuși să renunțe la viață în mijlocul persecuțiilor, pentru a rămâne fideli Evangheliei, Biserica își poate înnoi ardoarea spirituală și vigoarea apostolică.
