Papa Francisc a oferit Liturghia pentru 163 de Cardinali și Episcopi decedați
04.11.2018, Vatican (Catholica) - La Liturghia oferită pentru odihna sufletelor prelaților ce au murit în ultimul an, Papa Francisc a cerut mijlocirea „celor care au trăit vieți modeste, mulțumiți să se pregătească zi de zi pentru întâlnirea cu Domnul”. Nouă Cardinali și 154 de Episcopi au murit din noiembrie 2017 încoace, printre ei fiind Cardinalul Bernard Law, fost Arhiepiscop de Boston, și Cardinalul Karl Lehmann, care timp de 20 de ani a condus Conferința Episcopală Germană.
Pontiful și-a structurat predica din 3 noiembrie, din Bazilica San Pietro, pornind de la parabola cu fecioarele ieșite în întâmpinarea mirelui. „Viața, dacă este un drum în ieșire spre mire, este timpul dăruit nouă pentru a crește în iubire”, a explicat el. „A trăi este o pregătire zilnică pentru nuntă, o mare logodnă. Să ne întrebăm: trăiesc ca unul care pregătește întâlnirea cu mirele? În slujire, în spatele tuturor întâlnirilor, activităților de organizat și practicilor de îndeplinit, nu trebuie uitat firul care unește toată țesătura: așteptarea mirelui. Centrul nu poate decât să fie o inimă care-l iubește pe Domnul. Numai așa trupul vizibil al slujirii noastre va fi sprijinit de un suflet invizibil. […] Esențialul în viață este a asculta glasul mirelui. El ne invită să-l întrevedem în fiecare zi pe Domnul care vine și să transformăm fiecare activitate într-o pregătire pentru nunta cu El.”
Sfântul Părinte s-a concentrat apoi pe untdelemnul păstrat în vase mici, „elementul care în Evanghelie este esențial pentru fecioarele care așteaptă nunta”. Și a început subliniind o primă caracteristică a untdelemnului: nu este vizibil. „Rămâne ascuns, nu apare, dar fără el nu este lumină. Ce ne sugerează asta? Că în fața Domnului nu contează aparențele, contează inima (cf. 1Sam 16,8). Ceea ce lumea caută și arată ostentativ – onorurile, puterea, aparențele, gloria – trece, fără a lăsa nimic. A ne distanța de aparențele lumești este indispensabil pentru a ne pregăti pentru cer. Trebuie spus nu ‘culturii machierii’, care învață să se îngrijească aparențele. În schimb trebuie purificată și păzită inima, interiorul omului, prețios în ochii lui Dumnezeu; nu exteriorul, care dispare.”
Al doilea aspect evidențiat despre untdelemn a fost că există pentru a fi consumat. „Numai arzând iluminează. Tot așa viața: răspândește lumină numai dacă se consumă, dacă se dedică în slujire. Secretul pentru a trăi este a trăi pentru a sluji. Slujirea este biletul care trebuie arătat la intrarea la nunta veșnică. Ceea ce rămâne din viață, în fața pragului veșniciei, nu este ceea ce am câștigat, ci ceea ce am dăruit (cf. Mt 6,19-21; 1Cor13,8). Sensul vieții este a da răspuns la propunerea de iubire a lui Dumnezeu. Și răspunsul trece prin iubirea adevărată, dăruirea de sine, slujirea. A sluji costă, pentru că înseamnă a ne dărui, a ne consuma, dar în slujirea noastră nu folosește pentru a trăi cel care nu trăiește pentru a sluji. Cine păzește prea mult propria viață, o pierde.”
În fine, al treilea element a fost cel al pregătirii. „Untdelemnul trebuie pregătit din timp și luat cu noi. Desigur, iubirea este spontană, dar nu se improvizează. Tocmai în lipsa de pregătire se află nesăbuința fecioarelor care rămân afară de la nuntă. […] Marea ispită este aplatizarea într-o viață fără iubire, care este ca un vas gol, ca o candelă stinsă. Dacă nu se investește în iubire, viața se stinge. Cei chemați la nunta cu Dumnezeu nu se pot acomoda într-o viață sedentară, plată și orizontală, care merge înainte fără elan, căutând mici satisfacții și urmărind recunoștințe efemere. O viață insignifiantă, rutinară, care se mulțumește să-și facă propriile îndatoriri fără a se dărui, nu este demnă de Mire.”
Papa și-a încheiat predica astfel: „În timp ce ne rugăm pentru Cardinalii și Episcopii răposați în cursul anului, să cerem mijlocirea celor care au trăit vieți modeste, mulțumiți să se pregătească zi de zi pentru întâlnirea cu Domnul. După exemplul acestor martori, care mulțumire lui Dumnezeu există, și sunt atâția, să nu ne mulțumim cu o viață scurtă numai pentru astăzi; să dorim în schimb o privire care merge dincolo, la nunta care ne așteaptă. O viață străbătută de dorința de Dumnezeu și antrenată la iubire va fi pregătită să intre în locuința Mirelui și aceasta pentru totdeauna.”
