PF Șevciuc: Ucraina a devenit pământ al ciocnirilor dintre Moscova și Constantinopol
21.11.2018, Kiev (Catholica) - „Un pământ al ciocnirilor” dintre Moscova și Constantinopol. Astfel a devenit Ucraina, deja marcată în istoria trecută și prezentă de revoluții, războaie și foamete (chiar anul acesta se împlinesc 85 de ani de la dramaticul Holodomor), conform conducătorului Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, Sviatoslav Șevciuc, Arhiepiscop Major de Kiev-Halyč: „un pământ al ciocnirilor dintre două mari centre ale creștinismului” ortodox, Patriarhia de Constantinopol și Patriarhia de Moscova, protagoniste ale unui conflict dur pentru problema acordării autocefaliei.
Oaspete al emisiunii „Soul” de la Tv2000, Arhiepiscopul Șevciuc, într-un interviu acordat lui Monica Mondo – pe care Vatican Insider îl publică în avanpremieră (emisiunea va fi transmisă în schimb duminică 25 noiembrie, la 20.30) – reparcurge istoria țării sale și privește cu îngrijorare la timpul actual în care, denunță el, se consumă „o catastrofă umanitară în Europa, mai mare și dureroasă decât al doilea război mondial”. Cauza este „agresiunea militară a Federației Ruse” afirmă el, subliniind că „nimeni nu își amintește că Europa este în război, nu toți înțeleg că războiul din Ucraina este un război în Europa. Adesea nu ne dăm seama că Europa este mai mare decât Uniunea Europeană, continentul european nu se termină la granițele Comunității Schengen. Este un mare continent care trebuie să redescopere propria identitate și să nu trăiască după mentalitatea reductivă a conceptului de Europa.”
Restrângând focusul asupra situației ucrainene, PF Șevciuc explică faptul că poporul său „abia” a ieșit din persecuție. „În timpurile sovietice am fost Biserica cea mai persecutată din secolul al XX-lea pentru că, așa cum se știe, imperiul sovietic, imperiul comunist, a fost un mare imperiu ateu”. În acel capitol întunecat „era eliminată demnitatea persoanei umane, pentru că orice structură totalitară pentru a conduce trebuie să elimine, să distrugă demnitatea persoanei umane”, relatează primatul greco-catolic. Poporul ucrainean a reușit însă să reziste „tocmai pentru că prin credința creștină, în persoana lui Cristos, am redescoperit demnitatea noastră de a fi fii ai lui Dumnezeu”. Întăriți de acest lucru și de o dorință „pentru binele comun”, ucrainenii „au încetat să se teamă” și au întins „mâna spre cel care este căzut și care este suferind”.
„Această solidaritate creștină a făcut să apară un nou tip de relație umană, care nu mai sunt cele indicate de ideologia colectivistă comunistă, ci de ideea respectării persoanei”, subliniază PF Șevciuc. În acest sens poporul ucrainean se poate defini „grupul cel mai mare al rezistenței împotriva regimului ateu”. „Când a căzut acest imperiu al răului am ieșit din catacombe, așa ca în timpurile lui Constantin când Biserica a ieșit din persecuție”. Toată mișcarea de rezistență a ajuns apoi în revoluția demnității, cunoscută mai bine ca „Maidan”, din 2013: „O reacție împotriva renașterii totalitarismului, a corupției”. Începută ca un protest ea a devenit după aceea „o revelație a societății civile care a făcut să moară societatea post-sovietică. În acea piață am văzut o mare manifestare de solidaritate între diferite grupuri etnice, Biserici și religii și toți se rugau împreună.”
În acele zile de la „Maidan” nu se percepea „dezbinarea dintre creștini”, care în schimb este în mod dureros vizibilă astăzi: „Când s-a terminat totul, Ucraina a devenit pământ al ciocnirilor între două mari centre ale creștinismului, cel din Constantinopol și cel din Moscova. Tocmai pentru aceasta Biserica unită cu Moscova a fost folosită ca instrument pentru scopuri politice”, afirmă el. „Această ciocnire nu se percepe atât în Ucraina, ci probabil se percepe în afară pentru că aici, mai ales la Roma, se dă o privire universală asupra Bisericii din toată lumea și, desigur, atunci când noi vedem două Biserici locale care se ciocnesc, acesta este motiv de durere. În țara noastră există dorința de a fi liberi, să ne dezlipim de această putere politică străină; desigur noi îi iubim pe frații noștri ortodocși, atât pe cei din Moscova cât și din Constantinopol, și vom încerca mereu să fim buni frați cu toți și să dezvoltăm relațiile ecumenice în sensul deplin al cuvântului, pentru că ecumenismul este o mișcare menită să realizeze nu sentimente naționale sau patriotice ale unei singure țări, ci o mișcare universală pentru a restabili unitatea Bisericii lui Cristos așa cum a fost în primul mileniu.”
În colocviul lung cu „Soul”, PF Sviatoslav Șevciuc dă spațiu și unor amintiri personale, începând de la raportul său cu Cardinalul de atunci de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, în anii în care avea funcția de Episcop auxiliar al Eparhiei ucrainene din Argentina. O prietenie amintită și de Pontiful însuși în timpul vizitei sale din ianuarie 2018 în Bazilica „Sfânta Sofia”: „Când l-am văzut m-am gândit că era ministrantul din Biserica ucraineană”, a spus Papa cu referință la vârsta tânără a lui Șevciuc (38 de ani). „A făcut o lucrare frumoasă în Argentina…”, adăuga amintind și întâlnirile frecvente dintre ei și darul unei icoane a „Sfintei Fecioare Maria a Duioșiei”, pe care o saluta în fiecare seară înainte de a merge la culcare. Acum PF Șevciuc amintește acei ani despre care relatează: „Aveam un bun învățător, Arhiepiscopul de Buenos Aires de atunci, Cardinalul Jorge Mario Bergoglio. Chiar el mi-a explicat ce înseamnă a fi oriental și catolic în cultura latino-americană pentru că, desigur, aceste categorii, oriental și occidental, sunt europene. El a fost un învățător care m-a ajutat să fie un bun păstor pentru poporul meu.”
Etapa Arhiepiscopului la Roma urmează după cea din 18 noiembrie la Napoli, unde a celebrat o „Dumnezeiască Liturgie de requiem” pentru cei 85 de ani de la Holodomor, marea foamete provocată de regimul sovietic care în doi ani, 1932-1933, a ucis 7 milioane de persoane în țară, cu o medie de 17 persoane pe minut. Între aceștia foarte mulți copii. Ucrainenii amintesc acest eveniment ca un adevărat „genocid”. Aniversarea a fost comemorată și de Cardinalul Gualtiero Bassetti, președinte al CEI, care într-o scrisoare adresată PF Șevciuc, difuzată marți, 20 noiembrie, subliniază că „istoria Bisericilor noastre este însuflețită, încă de la originile sale, de credința martirilor”, a căror mărturie „ne întărește”. „Este un fir roșu care ne unește cu evreii, cu armenii, cu rohingya”, scrie Cardinalul Bassetti, „faptul de a nu uita nu este numai a privi în urmă, ci a transmite generațiilor ceea ce a fost, pentru ca să nu se piardă amintirea ororii”. „Să se acopere ignoranța istoriei și ceea ce s-a întâmplat să poată fi de învățătură pentru toate popoarele, care, pornind de la mărturia celui care poartă cicatricile atrocităților îndurate, să poată recunoaște darul de a putea mărturisi liber propria credință”. Mai ales „în acest timp al nostru, unde creștinii îndură încă persecuții și martiriu”. (material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
