Papa Francisc: Viața noastră este cu adevărat creștină?
29.11.2018, Vatican (Catholica) - Trăim asemenea creștinilor? Această întrebare s-a aflat în centrul predicii Papei Francisc, inspirată din lecturile liturgiei zilei, în care se relatează despre nimicirea a două cetăți, ca o consecință a stării de corupție: distrugerea Babilonului, simbol al cetății mundane, al luxului, al autosuficienței, al puterii acestei lumi, și distrugerea Ierusalimului, cetate care se confruntă cu un alt tip de corupție, și anume infidelitatea față de iubirea lui Dumnezeu, incapacitatea de a recunoaște iubirea lui Dumnezeu în Fiul său.
Pontiful s-a oprit asupra mecanismului distrugerii Babilonului, relatat în Apocalipsul Sfântului apostol Ioan: „Glasul muzicanților, al cântăreților din harpă, al flautiștilor și trompetiștilor nu se va mai auzi în tine niciodată; nu vor mai fi sărbătorile cele frumoase; nici un meșteșugar de nici o meserie nu se va mai găsi în tine; pentru că nu ești o cetate a muncii ci a corupției; huruitul morii nu se va mai auzi în tine; lumina candelei nu va mai licări în tine; poate că va fi o cetate iluminată dar care nu este luminoasă; aceasta este civilizația coruptă, în care glasurile mirelui și al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine; existau cupluri, lume, dar lipsea iubirea. Această distrugere începe din interior și se sfârșește când Domnul spune: ‘Ajunge cu aparențele acestei lumi’. Aceasta este criza unei civilizații care se consideră a fi orgolioasă, suficientă sieși, dictatorială. Sfârșește în felul acesta.”
Atrăgând atenția asupra pericolului de a ne înșela crezând că trăim asemenea creștinilor când, de fapt, viața noastră este păgână, Papa Francisc a evidențiat trăsăturile unei existențe contradictorii, care pretinde că ar fi creștină dar trăiește ca și cum ar fi păgână. Referindu-se la forma de corupție reprezentată de infidelitate, a evidențiat pericolul imprimării unui caracter păgân propriei vieți. „Există „păgânizarea” vieții, în cazul nostru, a vieții creștine. Trăim asemenea creștinilor? Așa pare. Dar, de fapt, viața noastră este păgână și când se întâmplă aceste lucruri, când Ierusalimul se lasă sedus asemenea Babilonului, ajunge să trăiască asemenea acestei cetăți. S-ar dori o sinteză dintre cele două cetăți, însă nu se poate realiza. Și ambele vor fi condamnate. Ești creștin? Atunci, trăiește creștinește Nu pot fi amestecate apa și uleiul; vor rămâne întotdeauna diferite. [Astfel] se ajunge la sfârșitul unei civilizații contradictorii în sine, care pretinde că este creștină dar trăiește ca și cum ar fi păgână.”
Oprindu-se în final asupra tragediilor pe care le-am putea trăi și în propria existență, Sfântul Părinte s-a oprit asupra necesității de a privi orizontul, de a spera în Cristos, în Domnul. „Speranța este forța noastră”, a spus Papa Francisc, îndemnând la a merge mai departe, invocându-l pe Duhul Sfânt. „Există tragedii chiar și în viața noastră însă, în fața acestora, să privim orizontul pentru că am fost salvați și Domnul va veni să ne mântuiască. Și acest lucru ne învață să trăim încercările lumii fără a face un pact cu mondenitatea sau cu păgânismul, ce duc la distrugere, ci trăind cu speranță, detașați de această seducție lumească și păgână și, privind orizontul, să sperăm în Cristos, Domnul nostru. Speranța este forța noastră. Însă, trebuie să îl invocăm pe Duhul Sfânt.” (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
