Papa Francisc: Adventul cere convertire, recunoașterea greșelilor noastre
09.12.2018, Vatican (Catholica) - Adventul este un timp de așteptare și veghere, a spus Papa Francisc duminică, 9 decembrie 2018, dar această perioadă cere și un „drum de convertire”. „Pentru a pregăti calea pentru Domnul care vine este necesar să se țină cont de exigențele convertirii”, a spus Pontiful în cadrul discursului său de dinaintea rugăciunii Angelus recitate împreună cu pelerinii prezenți în Piața San Pietro. Convertirea necesită schimbarea atitudinii noastre: „este completă dacă ea conduce la recunoașterea cu umilință a greșelilor noastre, a infidelităților noastre, a neîmplinirilor noastre”. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Duminica trecută, liturgia ne invita să trăim timpul de Advent și de așteptare a Domnului cu atitudinea de veghere precum și de rugăciune: „vegheați” și „rugați-vă”. Astăzi, a doua duminică de Advent, ne este indicat cum să dăm substanță acestei alegeri: întreprinzând un drum de convertire, cum să facem concretă această așteptare. Ca o călăuză pentru acest drum, Evanghelia ne prezintă figura lui Ioan Botezătorul, care „a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor” (Luca 3,3). Pentru a descrie misiunea Botezătorului, evanghelistul Luca preia vechea profeție a lui Isaia, care spune așa: „Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările Lui; orice vale va fi umplută și orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (v. 4-5).
Pentru a pregăti calea pentru Domnul care vine este necesar să se țină cont de exigențele convertirii la care invită Botezătorul. Care sunt aceste exigențe ale unei convertiri? Înainte de toate suntem chemați să umplem văile produse de răceală și de indiferență, deschizându-ne spre ceilalți cu aceleași sentimente ale lui Isus, adică acea cordialitate și atenție fraternă care ia asupra sa necesitățile aproapelui. A umple văile produse de răceală. Nu se poate avea un raport de iubire, de caritate, de fraternitate cu aproapele dacă există „găuri”, așa cum nu se poate merge pe un drum cu atâtea găuri. Aceasta cere să se schimbe atitudinea. Și toate acestea să se facă și cu o grijă specială față de cei mai nevoiași. Apoi trebuie netezite atâtea asprimi cauzate de orgoliu și de mândrie. Câți oameni, poate fără să-și dea seama, sunt mândri, sunt aspri, nu au acel raport de cordialitate. Trebuie depășit acest lucru făcând gesturi concrete de reconciliere cu frații noștri, de cerere de iertare pentru greșelile noastre. Nu este ușor să ne reconciliem. Ne gândim mereu: „Cine face primul pas?” Domnul ne ajută în aceasta, dacă avem bună voință. De fapt, convertirea este completă dacă ea conduce la recunoașterea cu umilință a greșelilor noastre, a infidelităților noastre, a neîmplinirilor noastre.
Credinciosul este cel care, prin faptul de a se apropia de fratele, ca Ioan Botezătorul deschide drumuri în pustiu, adică indică perspective de speranță și în acele contexte existențiale inaccesibile, marcate de eșec și de înfrângere. Nu putem să ne oprim în fața situațiilor negative de închidere și de refuz; nu trebuie să ne lăsăm învinși de mentalitatea lumii, pentru că centrul vieții noastre este Isus și cuvântul Său de lumină, de iubire, de mângâiere. El este! Botezătorul invita la convertire oamenii din timpul său cu forță, cu vigoare, cu severitate. Totuși, știa să asculte, știa să facă gesturi de duioșie, gesturi de iertare față de mulțimea de bărbați și femei care mergeau la el pentru a mărturisi propriile păcate și a fi botezați cu botezul pocăinței.
Mărturia lui Ioan Botezătorul ne ajută să mergem înainte în mărturia noastră de viață. Puritatea vestirii sale, curajul său în proclamarea adevărului au reușit să trezească așteptările și speranțele după Mesia, care de mult timp ațipiseră. Și astăzi, discipolii lui Isus sunt chemați să fie martori umili dar curajoși pentru a reaprinde speranța, pentru a înțelege că, în pofida a toate, împărăția lui Dumnezeu continuă să se construiască zi de zi cu puterea Duhului Sfânt. Să ne gândim, fiecare dintre noi: cum pot eu schimba ceva din atitudinea mea, pentru a pregăti calea pentru Domnul? Fecioara Maria să ne ajute să pregătim zi de zi calea pentru Domnul, începând de la noi înșine; și să răspândim în jurul nostru, cu răbdare tenace, semințe de pace, de dreptate și de fraternitate.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut cu afect pe voi toți, pelerini din Roma, din Italia și din diferite părți ale lumii. Îndeosebi, salut numeroșii tineri din dieceza de Orvieto-Todi. Mulțumesc și drum bun de Advent! Salut credincioșii din Trapani, Caltagirone și Bronte și pe candidații la Mir de la oratoriul din Almè (Bergamo). Tuturor o urare cordială de duminică frumoasă. Și vă rog să nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
