Papa Francisc: Domnul ne consolează cu duioșie
11.12.2018, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a vorbit despre consolare în predica de la Sfânta Liturghie celebrată marți, 11 decembrie, în Capela Casei Santa Marta. Pornind de la îndemnul „Mângâiați, mângâiați-l pe poporul meu”, cu referință la „mângâierea mântuirii”, despre care se vorbește în prima lectură a liturgiei zilei, din Cartea profetului Isaia, capitolul 40, Pontiful a atras atenția asupra pesimismului spiritual și s-a oprit asupra modalității Domnului de a consola.
„Și cum ne consolează Domnul? Cu bunătate. Însă bunătatea este un cuvânt necunoscut celor care prevestesc dezastre. Este un cuvânt care nu face parte din viciile ce ne îndepărtează de Domnul: viciile clericalismului, viciile acelor creștini inactivi și călduți…. Bunătatea înspăimântă. ‘Iată, răsplata lui este cu el și faptele sale sunt înaintea lui!’: așa se încheie fragmentul din Isaia. ‘Ca un păstor își va paște turma: cu brațul lui va aduna mieii și îi va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă.’ Acesta este modul de consolare al Domnului: cu bunătate. Bunătatea este aducătoare de mângâiere. Când copilașii plâng, mamele îi mângâie și îi liniștesc cu duioșie: un cuvânt pe care, practic, lumea de astăzi îl șterge din dicționar. Duioșie.”
Domnul ne îndeamnă să îngăduim consolarea, chiar dacă în momentele dificile cu greu ne lăsăm mângâiați, și amintind invocarea bucuriei, din psalmul responsorial, 95 – «Să se bucure cerurile și să se veselească pământul, să vuiască marea și tot ce cuprinde ea! Să se bucure câmpiile și tot ce este pe ele, să tresalte de bucurie toți copacii pădurilor. Să se bucure cerurile și să se veselească pământul, să vuiască marea și tot ce cuprinde ea! Să se bucure câmpiile și tot ce este pe ele, să tresalte de bucurie toți copacii pădurilor», Papa Francisc a explicat că alinarea trebuie să fie starea de normalitate pentru un creștin. „Și, într-adevăr, aș spune că starea obișnuită a creștinului trebuie să fie consolare. Chiar și în momente grele: martirii intrau cântând în arena Colosseum-ului; martirii de astăzi – mă gândesc la acei muncitori buni, egipteni de rit copt care au fost uciși pe plaja din Libia. Mureau spunând: ‘Isuse, Isuse!’; există o mângâiere și o bucurie chiar și în momentul martiriului. Starea obișnuită a creștinului trebuie să fie consolarea, care nu este același lucru cu optimismul; optimismul este altceva. Însă mângâierea, acea bază pozitivă … Vorbim despre persoane luminoase și pozitive: pozitivitatea, strălucirea creștinului este mângâierea.”
Explicând că suferința împiedică simțirea consolării, Pontiful a spus că un creștin nu poate pierde pacea, „deoarece aceasta este un dar de la Dumnezeu”, îndemnându-ne ca în aceste zile de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Mântuitorului să nu ne temem de consolarea Domnului și, referindu-se la Evanghelia din liturgia zilei, după Sfântul Matei, capitolul 18, ne-a sugerat să ne rugăm astfel: „Fie ca și eu să mă pregătesc pentru Crăciun cel puțin cu pace: cu pacea inimii, cu pacea prezenței Tale, pace pe care o oferă Mângâierea Ta, Doamne. ‘Eu sunt însă atât de păcătos…’ Da, dar ce ne spune Evanghelia de astăzi? Ne spune că Domnul, care consolează asemenea unui pastor, în cazul în care pierde unul dintre ai săi merge să îl caute, asemenea acelui om care are o sută de oi și una dintre ele s-a rătăcit: merge să o caute. La fel face și Domnul cu fiecare dintre noi”, a spus Sfântul Părinte, îndemnându-ne să nu opunem rezistență consolării Domnului, ci să îi deschidem ușa inimii, „la care bate cu gingășie, cu duioșie”.
