Beatificarea martirilor din Algeria, o sămânță de prietenie între religii
13.12.2018, Vatican (Catholica) - „Pentru un singur tânăr ca acesta merită să rămân în Algeria”, scria Pierre Claverie, pe atunci Episcop de Orano, evocându-l pe șoferul și prietenul său Mohammed Bouchikhi, și el victimă a aceluiași atentat în 1996, în timpul tristului „deceniu negru” algerian. Acestea sunt cuvintele alese de Jean-Paul Vesco, actualul Episcop, la începutul Liturghiei de beatificare a celor 19 martiri creștini din Algeria prezidate de Cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, sâmbătă 8 decembrie la sanctuarul marian „Santa Cruz”, la Orano. Cuvinte care sintetizează motivul prezenței micii comunități creștine în țara din nordul Africii. Organizată de mai multe luni de Biserica locală cu ajutorul numeroșilor tineri de confesiune islamică, celebrarea voia de fapt nu numai să amintească mărturia de iubire față de aproapele – până la moarte – a martirilor, ci să sublinieze și importanța „trăirii împreună” între credincioși din diferite religii din Algeria, așa cum a amintit puțin mai înainte ziarului nostru de același episcop.
Un soare strălucitor a inundat sâmbătă după-amiază, 8 decembrie, Sanctuarul marian „Santa Cruz”, situat la 400 de metri deasupra nivelului mării, pe o colină care domină tot orașul, oază de pace și de tăcere între cer și pământ, unde verdele pinilor contrastează cu albastrul intens al mării. În jurul altarului, Episcopi din Algeria și Franța, preoți și călugări veniți din apropiatul deșert Sahara, cu fața marcată de duritatea climei din deșert dar și de repetatele zâmbete îndreptate spre cei care îndrăznesc să facă această călătorie periculoasă și care sunt mereu primiți cu mare bucurie. Unii i-au cunoscut personal pe călugării din Tibhirine.
Și autoritățile algeriene au fost prezente în număr mare. Gest de prietenie între religii, celebrarea a început cu citirea în arabă și în franceză, de către Episcopul de Orano, a testamentului spiritual scris de Mohamed, urmată de un minut de tăcere: un moment emoționant la care Biserica locală a ținut în mod deosebit, pentru „a aduce omagiu poporului algerian și conducătorilor săi care au reușit să găsească drumul păcii în pofida rănilor încă dureroase”, a explicat Arhiepiscopul de Alger, Paul Desfarges, în fața adunării, bucurându-se pentru prezența, printre mia de persoane prezente în atriul sanctuarului, a numeroși imami algerieni, cu care a schimbat după aceea semnul păcii în timpul celebrării, sub aplauze și „youyou” tipice ale Maghreb. Demnitarii religioși musulmani au venit pentru a-i reprezenta pe cei 114 imami uciși în timpul războiului civil, „pentru că nu au voit ca numele lui Dumnezeu să fie asociat cu violența”, a mai amintit Desfarges. La sfârșitul Liturghiei, înainte de binecuvântarea finală rostită de Cardinalul Becciu, au fost distribuite prelaților și preoților prezenți stole asemănătoare cu aceea pe care o purta Pierre Claverie, și cu care a fost înmormântat, cu scrierea „Dumnezeu este iubire” în arabă.
Cu o zi înainte de acest eveniment – extraordinar pentru că a avut loc pe teritoriile islamului și cu o angajare decisivă a autorităților locale – s-a desfășurat o veghe de rugăciune interreligioasă în centrul Pierre Claverie, unde se află sediul Arhiepiscopiei și Catedrala care păstrează mormântul noului fericit. La mică distanță de acest loc, la 1 august 1996, o bombă plasată în fața intrării în palatul arhiepiscopal a explodat distrugând sala unde prelatul tocmai intrase. Urmele atentatului au fost șterse de restructurarea care a urmat, în afară de unele vizibile pe trepte, lăsate înadins pentru a nu uita drama. Pe un perete, o mică statuie a Sfintei Fecioare Maria protejată în firida sa a rezistat în mod miraculos la explozie. Sărbătoarea s-a desfășurat într-o Catedrală arhiplină, în acest mare edificiu construit recent, compus în realitate dintr-un teatru și o sală de conferințe reunite pentru a crea un loc de cult destul de mare. De fapt, fosta catedrală din Orano, în inima orașului vechi, a fost transformată în bibliotecă după independență. În fața a sute de persoane de orice religie, s-au succedat treptat mărturiile rudelor martirilor printre cântările unui cor de tineri studenți din Africa neagră și ale unui cor sufi algerian.
O Catedrală în care au răsunat cântări de mulțumire în latină, italiană, spaniolă, engleză, și desigur în arabă, alternate cu discursuri ale rudelor, prietenilor sau membrilor diferitelor congregații la care aparțineau victimele. Au fost emoționante relatările lui Anne-Marie, sora lui Pierre Claverie, a lui Henri Tessier, Episcop emerit de Alger, a fratelui Jean-Pierre în vârstă de nouăzeci de ani, unul dintre cei doi supraviețuitori de la Tibhirine, a sorei Chantal, din congregația augustinienelor misionare, care are două victime ale violenței oarbe în timpul deceniului negru algerian. Veghea s-a încheiat cu lectura de acum cunoscutului testament spiritual al lui Christian de Chergé, prior al mănăstirii din Tibhirine, răpit la 27 martie 1996 împreună cu alți șase trapiști și apoi ucis în circumstanțe încă neclarificate astăzi. Cuvinte emoționante de iubire și toleranță, și mai emoționante pentru că au fost rostite de fratele călugărului, cu care seamănă mult în aspectul fizic și în aceeași voce.
În schimb, în dimineața zilei de sâmbătă a venit rândul autorităților marii moschei din Orano – edificiu impunător inaugurat doar cu trei ani în urmă – să îi amintească pe martirii din Algeria, creștini și musulmani, cu prezența reprezentanților Bisericii locale și universale. Adresându-se responsabililor algerieni, între care Mohamed Aïssa, ministru al afacerilor religioase, Cardinalul Becciu a reafirmat că „a venit în Algeria pentru a prezida beatificarea celor care și-au dat viața ca semn de iubire pentru țara voastră. Sângele lor s-a unit cu acela al imamilor și al altor cetățeni care și-au pierdut viața în împlinirea datoriei lor, a slujirii lor față de țara lor.” Apoi, așa cum s-a întâmplat în ziua precedentă în Catedrala din Orano, unele rude ale victimelor au luat cuvântul, începând de la soția unui imam asasinat, a cărei mărturie întreruptă de sughițuri a provocat o mare emoție printre cei prezenți în moschee.
Și acum? Ce se va întâmpla după această zi istorică? „Este greu pentru mine”, a spus Episcopul Vesco, „să prevăd ce se va întâmpla după aceasta. Am realizat un act ca împlinire a mărturiei martirilor, care nu ar fi existat dacă nu s-ar fi desfășurat în Algeria. Am fi spus aceleași cuvinte frumoase: dar aici aceste cuvinte devin acțiune pentru că toți suntem în acțiune în jurul a ceva. Cred că am aruncat o pietricică în plus printre cele pe care le aruncăm, dar această pietricică ne va face să trăim.” (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
