Papa Francisc: „Da”-ul Mariei răsună și se înmulțește din generație în generație
27.01.2019, Ciudad de Panama (Catholica) - Reflectând asupra „Da”-ului Preasfintei Fecioare Maria, Papa Francisc i-a încurajat în seara zilei de sâmbătă, 26 ianuarie 2019, pe participanții la Ziua Mondială a Tineretului, să spună „Da” harului lui Dumnezeu în viețile lor. „Peste puțin timp ne vom întâlni cu Isus, Isus viu în Euharistie. Cu siguranță veți avea multe lucruri să îi spuneți, multe lucruri să îi povestiți despre diferite situații ale vieții voastre, ale familiilor voastre și ale țărilor voastre”, le-a spus Pontiful tinerilor în discursul de la veghea de rugăciune de la ZMT, de pe Campo San Juan Pablo II din Ciudad de Panama.
„Stând față în față cu Isus, să aveți curajul, să nu vă fie frică să vă deschideți inimile, pentru ca El să reînnoiască focul iubirii Sale, pentru ca să vă determine să îmbrățișați viața cu toată fragilitatea sa, cu toată micimea sa, dar și cu toată măreția și frumusețea sa. Isus să vă ajute să descoperiți frumusețea de a fi vii și treji. Vii și treji. Nu vă fie frică să-i spuneți lui Isus că și voi doriți să participați la istoria sa de iubire în lume, că sunteți făcuți pentru un ‘mai mult’!”, i-a îndemnat Papa pe tineri.
Viața pe care ne-o oferă Cristos, a spus Pontiful, nu este o aplicație sau un tutorial, ci „o istorie de iubire, o istorie de viață care dorește să se amestece cu a noastră și să își înfigă rădăcinile în pământul fiecăruia”. Mântuirea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește este „o invitație de a face parte dintr-o istorie de iubire care se împletește cu istoriile noastre; care trăiește și vrea să se nască printre noi pentru ca să putem da rod acolo unde suntem, cum suntem și cu cine suntem. Acolo vine Domnul să planteze și să se planteze; El este primul care spune ‘Da’ vieții noastre, El este mereu primul. Este primul care spune ‘Da’ istoriei noastre și dorește ca și noi să spunem ‘Da’ împreună cu El.”
Când i s-a cerut „să facă parte din această istorie de iubire” la Buna Vestire, Maria a avut curajul să spună „Da” și „să se încreadă în iubire, să se încreadă în promisiunile lui Dumnezeu”. „Impresionează mereu forța ‘Da’-ului tinerei Maria. Forța acelui ‘Fie mie’ pe care l-a spus îngerului. A fost un lucru diferit de o acceptare pasivă sau resemnată. A fost ceva diferit de un ‘Da’ ca și cum ar spune: ‘Bine, să încercăm să vedem ce se întâmplă’… Era hotărâtă, a înțeles despre ce era vorba și a spus ‘Da’, fără ocolișuri. A fost ceva mai mult, ceva diferit. A fost ‘Da’-ul celui care vrea să se implice și să riște, al celui care vrea să parieze totul, fără altă garanție decât certitudinea de a ști că este purtător al unei promisiuni.”
În timp ce Maria s-a confruntat fără îndoială cu o misiune dificilă, a reflectat Papa Francisc, dificultățile nu au fost pentru ea motiv să spună „Nu”. „Maria nu a cumpărat o asigurare pe viață! Maria a intrat în joc și pentru aceasta este puternică”. Papa a subliniat apoi că „Da”-ul Mariei „răsună și se înmulțește din generație în generație. Mulți tineri, după exemplul Mariei riscă și pariază, conduși de o promisiune”. „A spune ‘Da’ Domnului înseamnă a avea curajul de a îmbrățișa viața așa cum vine, cu toată fragilitatea și micimea sa și de multe ori chiar și cu toate contradicțiile sale și lipsurile de sens… A lua viața așa cum vine. Înseamnă a îmbrățișa patria noastră, familiile noastre, prietenii noștri așa cum sunt, și cu fragilitățile și micimile lor. A îmbrățișa viața se manifestă și atunci când spunem bun-venit la tot ceea ce nu este perfect, la tot ceea ce nu este curat nici distilat, dar din această cauză nu mai puțin demn de iubire.”
„Iubirea Domnului este mai mare decât toate contradicțiile noastre, decât toate fragilitățile noastre și decât toate meschinăriile noastre. Însă tocmai prin contradicțiile, fragilitățile și meschinăriile noastre El vrea să scrie această istorie de iubire. L-a îmbrățișat pe fiul risipitor, l-a îmbrățișat pe Petru după renegările sale și ne îmbrățișează mereu, mereu, mereu după căderile noastre ajutându-ne să ne ridicăm și să stăm din nou în picioare. Pentru că adevărata cădere – atenție la aceasta – adevărata cădere, aceea care poate să ne ruineze viața, este să rămânem la pământ și să nu ne lăsăm ajutați.”
Papa Francisc a reflectat asupra mărturiilor prezentate în cadrul veghii de rugăciune, printre care a unui tânăr din Panama care a ajuns să consume droguri după ce a renunțat la școală și și-a pierdut locul de muncă. Pontiful a definit astfel „viața fără rădăcini”: „fără loc de muncă, fără instruire, fără comunitate, fără familie”. „Este imposibil să crească cineva dacă nu are rădăcini puternice care să îl ajute să stea bine în picioare și alipit de pământ. Este ușor să ne risipim atunci când nu avem unde să ne alipim, unde să ne fixăm”. „Aceasta este o întrebare pe care noi, adulții, trebuie să ne-o adresăm…: Ce rădăcini vă dăm vouă? Ce baze vă oferim pentru a vă construi ca persoane?”
Tinerii au nevoie să găsească „spații în care cu mâinile voastre, cu inima voastră și cu capul vostru puteți să vă simțiți parte a unei comunități mai mari care are nevoie de voi și de care și voi, tinerilor, aveți nevoie”. „Aceasta au înțeles bine sfinții… Don Bosco n-a mers să îi caute pe tineri în vreun loc îndepărtat sau special; pur și simplu a învățat să privească, să vadă tot ceea ce se întâmpla în jurul orașului și să privească aceasta cu ochii lui Dumnezeu și, astfel, a fost uimit de sute de copii și de tineri abandonați fără școală, fără loc de muncă și fără mâna prietenă a unei comunități… Don Bosco, a știut să facă primul pas: să îmbrățișeze viața așa cum se prezintă; și, pornind de aici, nu i-a fost frică să facă al doilea pas: să creeze cu ei o comunitate, o familie în care cu muncă și studiu să se simtă iubiți. A da rădăcini de care să se agațe pentru a putea ajunge la cer.”
