Silviu Sana: Despre Seminarul eparhial de altă dată
04.02.2019, Oradea (Catholica) - „Despre Seminarul eparhial de altă dată (1918-1919)” a fost titlul conferinței susținute miercuri, 30 ianuarie a.c., în Aula Magna a Seminarului Teologic „Sfinții Trei Ierarhi” din Oradea, de dr. Silviu Sana, de la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, cu prilejul sărbătorii dedicate patronilor spirituali ai instituției.
În expunerea sa, istoricul a prezentat studenților teologi câteva secvențe din viața Seminarului greco-catolic orădean, mai exact care a fost rolul superiorilor Seminarului orădean în pregătirea alegerilor de deputați și în participarea la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, pe 1 decembrie 1918, dar și suferințele îndurate în timpul regimului bolșevic din perioada lunilor martie-aprilie 1919. Istoricul Silviu Sana a exemplificat cu două scrisori inedite viața Seminarului Eparhial, ambele semnate de rectorul de atunci, dr. Gheorghe Miculaș. Este vorba despre o scrisoare adresată Episcopiei cu privire la căsătoria unuia dintre superiori și cum a afectat acest lucru viața Seminarului și apoi un raport adresat Episcopiei cu descrierea detaliată a situației școlare în perioada tulbure a lunilor noiembrie 1918 – martie 1919.
În concluzie, dr. Silviu Sana a menționat: „Seminarul Eparhial, ca instituție de educație a tinerilor români, a avut un rol important în anii 1918-1919, ani ‘de cumpănă’ pentru români. Procesul educativ a fost afectat nu doar de evenimentele politice ci și de epidemii sau chiar o căsătorie a unuia dintre superiori. Însă, grație Providenței Divine și inspirației conducătorilor ei, și-a continuat drumul în cadrele Bisericii, anume cel de formare a conștiințelor și a pregătirii tinerilor pentru taina preoției și a învățământului primar.”
„Personajele principale ale acestei scurte ‘povestiri’ – rectorul dr. Gheorghe Miculaș, profesorul dr. Vasile Chirvaiu (acesta trăind până în anii 60 ai secolului trecut), preotul profesor Augustin Maghiar (primul martir al Eparhiei, mort în temnița de la Sighet) și Aloisiu Ludovic Tăutu (ajuns profesor la Beiuș și apoi la Oradea, canonic și apoi prelat papal la Roma) rămân pentru noi, cei de astăzi, repere morale și de credință. Dacă ei, atunci, în contextul unor mișcări politico-sociale majore au reușit, este pentru a ne arăta că drumul credinței și al rugăciunii este o cale bună și pentru noi, cei de astăzi.” (Biroul de presă al Eparhiei de Oradea)
