Pr. Claudiu Dumea: Să ne rugăm cu psalmistul, vol 2. Psalmii 26-51
06.02.2019, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Să ne rugăm cu psalmistul, vol 2. Psalmii 26-51, scrisă de pr. Claudiu Dumea. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 392 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.
Dacă e să o privim din punct de vedere al mărimii, Cartea Psalmilor, cu cele 1931 de cuvinte ebraice, este cea de-a treia carte veterotestamentară, după Cartea profetului Ieremia și Cartea Genezei. Însă dacă e să vedem prezența ei, mai întâi, în istoria tradiției iudaice și, apoi, în cea creștină, importanța ei este primară. Să ne gândim, de exemplu, la opera Sfântului Augustin, unde din cele aproximativ 60.000 de citări biblice, 20.000 sunt din Vechiul Testament și, dintre acestea, 11.500 sunt preluate din Psalmi. Cartea Psalmilor este cea mai citată după Evanghelii. Însă dominant nu este doar aspectul cantitativ. Același părinte al Bisericii, în comentariul său la Psalmi Enarrationes in Psalmos, exclamă: „Psalterium meum, gaudium meum!(Psaltirea mea, bucuria mea!”, dând astfel glas unei adeziuni corale care va continua de-a lungul veacurilor în creștinism.
O astfel de adeziune bucuroasă și mistică o regăsim și în comentariul pe care pr. Claudiu Dumea îl face la Cartea Psalmilor și care, din motive de practicitate, va fi publicat la Editura Sapientia în șase volume. Titlul pe care pr. Dumea l-a ales pentru aceste meditații despre psalmi este Să ne rugăm cu psalmistul. Prin aceasta, autorul ne invită să vedem psalmii ca un dialog cu Dumnezeu, însă un dialog pe care Dumnezeu însuși l-a deschis. Ideea ar fi că așa cum un copil învață să vorbească întrucât tatăl îi vorbește, tot la fel, noi învățăm să îi vorbim lui Dumnezeu întrucât Dumnezeu ne-a vorbit mai întâi. Din această perspectivă nu ar trebui să ne surprindă faptul că în Biblie, care este prin excelență cuvântul lui Dumnezeu, întâlnim o carte de rugăciuni. Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă, în timp ce rugăciunile sunt cuvinte omenești. Dar cum au ajuns acestea în Biblie? Biblia este cuvântul lui Dumnezeu și în Psalmi. Aceasta înseamnă că rugăciunile adresate lui Dumnezeu sunt cuvântul lui Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare îl găsim în natura dialogică a Scripturii și, mai ales, în cheia ei de boltă, care este figura Fiului, Isus Cristos, Dumnezeu și om. El este cel care transformă cuvântul uman rugător în cuvânt divin binecuvântător.
Axa hermeneutică pe care pr. Claudiu Dumea o adoptă în comentariul său la psalmi este așadar cristologică. Dacă Biblia conține o carte de rugăciuni, aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar ceea ce Dumnezeu ne spune, ci și ceea el vrea să audă, pentru că este Cuvântul Fiului pe care el îl iubește. Întregul arc al existenței noastre este asumat de Cristos și transformat în glorie divină, chiar și momentele cele mai întunecate, deoarece Isus a murit pe cruce având pe buze cuvintele psalmilor. În analiza sa, pr. Dumea este conștient și de faptul că Psaltirea este și un text poetic ce trebuie supus unei analize istorico-critice. Cartea Psalmilor se prezintă ca un șantier pentru critica textuală, din cauza transmiteri sale seculare și relativelor sale modificări și chiar degenerări. Se prezintă și ca un laborator filologic fie datorită disparității cronologice în compunerea diferitelor versuri, fie datorită caracteristicilor lexicale foarte diferite, fie datorită trecerilor de la originalul ebraic la traducerea Septuagintei și la textul final masoretic vocalizat. Din acest motiv, pr. Claudiu îmbină reflecțiile personale cu comentariile făcute de diferiți părinți ai Bisericii, exegeți consacrați și chiar poeți care au căutat să pătrundă mai adânc sensul și conținutul psalmilor.
Dincolo de aceste aspecte însă, nu trebuie să uităm că obiectul rugăciunii în psalmi este viața în comuniune cu Dumnezeul revelației, victoria finală a lui Dumnezeu în lume și instaurarea împărăției mesianice. De fapt este același scop spre care conduce Noul Testament și este aceeași respirație care susține Tatăl nostru. De aceea, singurul lucru important este să începem mereu din nou să ne rugăm cu fidelitate și iubire psalmii, în numele Domnului nostru Isus Cristos. (prezentare semnată de pr. dr. Ștefan Lupu)
Imagini
