Papa Francisc: Să invocăm harul capacității de a distinge între aparență și realitate
08.03.2019, Vatican (Catholica) - „Dezleagă lanțurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiți; înlăturați orice jug! Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l și nu îi lăsa deoparte pe cei din neamul tău! Atunci, lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta se va arăta repede; dreptatea ta va merge înaintea ta și gloria Domnului te va păzi din spate. Atunci îl vei chema pe Domnul și el îți va răspunde, vei striga și el va zice: ‘Iată-mă!'” – este îndemnul luat din Cartea profetului Isaia, capitolul 58, din care s-a inspirat Papa Francisc în predicii la Sfânta Liturghie, celebrată joi, 8 martie, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.
Oprindu-se asupra necesității de a recunoaște cu maximă sinceritate condiția noastră de păcătoși, Pontiful a atras atenția asupra pericolului reprezentat de aparențe, de dorința de a ne prezenta într-o lumină falsă, mereu favorabilă, de tendința de a relativiza starea de păcat în care ne aflăm. «Cei care umblă după aparențe nu recunosc niciodată că sunt păcătoși și, dacă le spui că și ei sunt păcătoși, îți răspund că avem cu toții păcate și relativizează totul încât, până la urmă, revin la se considera pe ei înșiși drepți, încercând chiar să se prezinte cu o față de iconiță, dar numai în aparență. Și atunci când există această diferență între realitate și aparență, Domnul folosește adjectivul „ipocrit”.»
Stăruind asupra lipsei conștiinței păcatului, Pontiful a dat exemplul unor antreprenori care se declară creștini practicanți dar care nu îi sprijină pe muncitori și nu le respectă drepturile, și sunt convinși că se comportă bine. «Există și mulți creștini, chiar catolici, care se definesc practicanți dar care îi exploatează pe muncitori, care îi trimit pe lucrători acasă la începutul verii și îi mai cheamă la muncă peste câteva luni, încât aceștia nu pot însuma suficiente contribuții pentru a avea o pensie și nu reușesc să meargă mai departe. Și mulți dintre astfel de întreprinzători își spun catolici; merg duminica la Sfânta Liturghie dar comit asemenea nedreptăți. Un astfel de comportament este păcat de moarte. Oare câți nu își umilesc muncitorii?»
Referindu-se la importanța rugăciunii și a încrederii în Dumnezeu, autenticul izvor al forței noastre, Sfântul Părinte ne îndeamnă să invocăm harul capacității de a distinge între aparență și realitate. «Cere-i lui Dumnezeu forță și mergi mai departe cu umilință, cu ceea ce poți. Dar nu îți masca inima, pentru ca Domnul să te poată recunoaște. Să îi cerem lui Dumnezeu harul de a fi coerenți, de a nu păcătui prin mândrie, de a nu apărea mai plini de onoare decât suntem în realitate. Să cerem acest har în acest timp al Postului Mare: coerența dintre ceea ce este formal și ceea ce este real, dintre realitate și aparență.» (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
