Papa Francisc: Să conștientizăm că suntem păcătoși
07.04.2019, Vatican (Catholica) - Cunoscutul episod cu femeia prinsă în adulter „ne invită pe fiecare dintre noi să conștientizăm că suntem păcătoși și să lăsăm să cadă din mâinile noastre pietrele denigrării și condamnării, ale bârfei, pe care uneori am vrea să le aruncăm împotriva altora. Când noi vorbim rău despre alții, aruncăm pietre, suntem ca aceștia.” Cuvintele au fost rostite de Papa Francisc la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această a cincea duminică din Postul Mare, liturgia ne prezintă episodul femeii adultere (cf. In 8,1-11). În el se contrapun două atitudini: cea a cărturarilor și fariseilor pe de o parte și cea a lui Isus pe de altă parte. Primii vor să o condamne pe femeie, pentru că se simt tutori ai Legii și ai aplicării sale fidele. În schimb Isus vrea să o salveze, pentru că El întruchipează milostivirea lui Dumnezeu care iertând răscumpără și reconciliind reînnoiește.
Așadar să vedem evenimentul. În timp ce Isus învață în templu, cărturarii și fariseii îi aduc o femeie prinsă în adulter; o pun în mijloc și îl întreabă pe Isus dacă trebuie ucisă cu pietre, așa cum stabilește Legea lui Moise. Evanghelistul precizează că ei au pus întrebarea „ispitindu-l, ca să aibă de ce să îl acuze” (v. 6). Se poate presupune că propunerea lor era aceasta – vedeți răutatea acestor oameni: „nu”-ul față de uciderea cu pietre ar fi fost un motiv pentru a-l acuza pe Isus de nesupunere față de Lege; „da”-ul, în schimb, pentru a-l denunța autorității romane, care își rezervase sieși sentințele și nu admitea linșarea populară. Și Isus trebuie să răspundă.
Interlocutorii lui Isus sunt închiși în strâmtorile legalismului și vor să îl închidă pe Fiul lui Dumnezeu în perspectiva lor de judecată și condamnare. Însă El nu a venit în lume pentru a judeca și a condamna, ci pentru a mântui și a oferi persoanelor o viață nouă. Și cum reacționează Isus în fața acestei probe? Înainte de toate rămâne un pic în tăcere și se apleacă pentru a scrie cu degetul pe pământ, ca și cum ar aminti că unicul Legislator și Judecător este Dumnezeu care a scris Legea pe piatră. Și apoi spune: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea” (v. 7). În acest mod Isus face apel la conștiința acelor oameni: ei se simțeau „apărători ai dreptății”, dar El le reamintește conștiința condiției lor de oameni păcătoși, motiv pentru care nu își pot aroga dreptul de viață sau de moarte cu privire la un seamăn al lor. În acel moment, unul după altul, începând de la cei mai bătrâni – adică cei mai experți despre propriile mizerii – au plecat toți, renunțând să o ucidă cu pietre pe femeie. Această scenă ne invită și pe fiecare dintre noi să conștientizeze că suntem păcătoși și să lăsăm să cadă din mâinile noastre pietrele denigrării și condamnării, ale bârfei, pe care uneori am vrea să le aruncăm împotriva altora. Când noi vorbim rău despre alții, aruncăm pietre, suntem ca aceștia.
La sfârșit rămân Isus singur și femeia, acolo în mijloc: „mizerabila și milostivirea”, spune Sfântul Augustin (In Joh. 33,5). Isus este unicul fără păcat, unicul care ar putea să arunce piatra împotriva ei, dar nu face aceasta, pentru că Dumnezeu „nu vrea moartea păcătosului, ci să se convertească și să trăiască” (cf. Ez 33,11). Și Isus îi dă drumul femeii cu aceste cuvinte minunate: „Mergi, de acum să nu mai păcătuiești” (v. 11). Și astfel Isus deschide în fața ei un drum nou, creat de milostivire, un drum care cere angajarea sa de a nu mai păcătui. Este o invitație care este valabilă pentru fiecare dintre noi: atunci când ne iartă, Isus ne deschide mereu un drum nou pentru a merge înainte. În acest timp al Postului Mare suntem chemați să ne recunoaștem păcătoși și să cerem iertare lui Dumnezeu. Și iertarea, la rândul ei, în timp ce ne reconciliază și ne dăruiește pacea, ne face să reîncepem o istorie nouă, o viață frumoasă, o viață liberă de păcat, o viață generoasă. Să nu ne fie frică să cerem iertare lui Isus pentru că El ne deschide ușa spre această viață nouă. Fecioara Maria să ne ajute să mărturisim tuturor iubirea milostivă a lui Dumnezeu care, în Isus, ne iartă și face nouă existența noastră, oferindu-ne mereu posibilități noi.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă adresez un salut cordial vouă tuturor prezenți aici, credincioși din Roma și din atâtea părți ale lumii. Astăzi sunt prezenți mulți elevi din școli! Salut studenții spanioli din La Coruńa și din Albacete; cei din Telfs, Austria, și din Colmar, Franța. Salut studenții din Bologna, Nicosia și Genova, precum și pe cei din școlile Lasalliana din Torino și Vercelli, care amintesc al treilea centenar al morții Sfântul Jean Baptiste de la Salle. Un gând special adresez tinerilor de la Mir din Settignano, Scandicci și cei din Dieceza de Saluzzo, însoțiți de Episcopul lor, Monseniorul Cristiano Bodo. Fiți martori curajoși ai lui Isus și ai Evangheliei! Cu Mirul trebuie să creștem mereu în curaj, fiți mereu curajoși! Îi salut pe adolescenții de paisprezece ani din decanatul „Romana Vittoria” din Milano, pe credincioșii din Pescara, Napoli și Terni.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.
