Papa Francisc: Gloria lui Isus este gloria suferinței din iubire
17.04.2019, Vatican (Catholica) - Gloria lui Cristos nu se găsește în aclamațiile sau aplauzele lumii, ci în actul de a suferi și a muri din iubire – aceeași iubire care se cere de la toți, a spus Papa Francisc miercuri, 17 aprilie 2019, în cadrul audienței generale din Piața San Pietro. „Adevărata glorie este gloria iubirii, pentru că este singura care dă viață lumii. Desigur, această glorie este contrariul gloriei lumești, care vine atunci când suntem admirați, lăudați, aclamați: când eu stau în centrul atenției. În schimb, gloria lui Dumnezeu este paradoxală: fără aplauze, fără audiență. În centru nu este eu-l, ci celălalt”.
Cu o zi înainte de începerea Triduumului Pascal, Papa Francisc a vorbit despre gloria care se găsește în patima și moartea lui Isus, îndurate din iubire față de Tatăl, și le-a cerut credincioșilor prezenți pentru audiența generală să reflecteze asupra izvorului propriei lor „glorii”. „Care este gloria pentru care trăiesc?”, a întrebat Papa. „A mea sau cea a lui Dumnezeu? Doresc numai să primesc de la alții sau și să dăruiesc altora?” Noi îi dăm glorie lui Dumnezeu „atunci când trăim tot ceea ce facem cu iubire, când facem fiecare lucru din inimă, ca pentru El”.
Pontiful a explicat că Isus este exemplul perfect pentru cum să trăim totul cu iubire pentru Dumnezeu Tatăl, indicând spre rugăciunea lui de la Cina cea de Taină. Așa cum se relatează în Evanghelia lui Ioan, Isus, „ridicându-și ochii spre cer, a zis: ‘Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul Tău – și apoi – glorifică-mă la Tine însuți cu gloria pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi fost lumea'” (Ioan 17,1.5). Papa Francisc a subliniat că cererea lui Isus „pare paradoxală în timp ce Pătimirea este la ușă. Despre care glorie este vorba? Gloria în Biblie indică revelarea lui Dumnezeu, este semnul distinctiv al prezenței Sale mântuitoare printre oameni”.
Pe cruce, de fapt, „Dumnezeu revelează în sfârșit gloria Sa: dă la o parte ultimul văl și ne uimește ca niciodată înainte. De fapt descoperim că gloria lui Dumnezeu este în întregime iubire: iubire pură, nebună și inimaginabilă, dincolo de orice limită și măsură”. „Frați și surori, să ne însușim rugăciunea lui Isus: să cerem Tatălui să dea la o parte vălurile de pe ochii noștri pentru ca în aceste zile, privind la Răstignit, să putem primi că Dumnezeu este iubire. De câte ori îl imaginăm stăpân și nu Tată, de câte ori îl credem mai degrabă judecător sever decât Mântuitor milostiv! Însă Dumnezeu la Paște elimină distanțele, arătându-se în umilința unei iubiri care cere iubirea noastră.”
Papa ne-a mai îndemnat ca în propriile noastre suferințe, în propriile noastre Grădini Ghetsimani, să ne amintim să ne rugăm ca Isus, spunând: „Tată”. „În încercare Isus ne învață să-l îmbrățișăm pe Tatăl, pentru că în rugăciunea către El este forța de a merge înainte în durere. În trudă rugăciunea este alinare, încredințare, întărire. În abandonarea tuturor, în dezolarea interioară, Isus nu este singur, stă cu Tatăl… Problema cea mai mare nu este durerea, ci modul în care o înfruntăm. Singurătatea nu oferă căi de ieșire; rugăciunea da, pentru că este relație, este încredințare. Isus încredințează totul și se încredințează total Tatălui, ducându-i ceea ce simte, sprijinindu-se de El în luptă.”
