Cardinalul Ranjith: Să se facă dreptate!
23.04.2019, Colombo (Catholica) - „Trebuie pedepsiți fără milă, pentru că numai niște animale se pot comporta în acel mod.” În fața vederii sângelui, a cadavrelor, între care cele ale 45 de copii, a bucăților de artă răspândite peste tot în bisericile din Sri Lanka după bombele explodate duminică în trei biserici, Cardinalul Malcom Ranjith a folosit cuvinte foarte dure față de atentatori. „A fost o reacție emotivă”, spune Arhiepiscopul de Colombo pentru Vatican Insider; „a fost oribil să văd toți acei morți, acel sânge, acea distrugere. Am lăsat să vorbească sufletul meu.”
– Deci retractați aceste cuvinte?
– Nu. Sau mai bine zis, am spus că sunt animale și nu vreau să denigrez animalele: aceste persoane sunt mai rău decât animalele.
– Ați făcut apel la guvernul din Sri Lanka pentru ca să demareze o investigație „severă și imparțială”…
– Da, pentru că noi ca Biserică vrem să ne asigurăm ca legea să fie aplicată la literă și cu toată duritatea sa. Este un act de justiție.
– Legea din Sri Lanka prevede pedeapsa cu moartea. După părerea Dvs, aceasta ar fi o soluție corectă față de cel care a ucis peste 300 de nevinovați?
– Este adevărat, pedeapsa cu moartea este legală în țara noastră, dar de peste 45 de ani nu este aplicată. Prizonierii brațului morții ispășesc închisoare pe viață. Dincolo de aceasta, urmând învățătura Bisericii și cele mai recente indicații ale Papei Francisc considerăm inacceptabilă pedeapsa cu moartea. Totuși, ceea ce cerem este o pedeapsă care să fie egală cu vina. Asta trebuie făcut, este corect.
– În concret ce anume?
– Închisoare pe viață. A izola aceste persoane care practică ura până acolo încât să ucidă așa de mulți oameni. Peste 320… Vă dați seama? Nu se poate justifica acest comportament.
– Se pare că ISIS a revendicat atentatele…
– Ah, da? Asta îmi spuneți Dvs… Investigațiile nu au adus niciun rezultat până acum. Când vor fi terminate vom ști cine sunt responsabilii. Atât cei care au comis măcelurile, dar și cei care le-au comandat pentru că în mod sigur nu acționează din proprie inițiativă.
– Totuși, faptul că există o matrice extremistă pare clarificat…
– Da, dar trebuie să fie atenți și să distingă bine lucrurile. Cei care au făcut aceste atacuri teribile sunt teroriști și gata, nu sunt musulmani sau credincioși, nu cred în nici un Dumnezeu, în nici o religie. Trebuie să îi izolăm, să îi distingem de cei care sunt credincioșii „normali”. Nu putem identifica toți musulmanii ca teroriști. Islamul este o religie a păcii. Când un musulman întâlnește un altul pe stradă spune: „Salaam”, pace.
– Însă nu vă temeți că aceste atentate pot să reprezinte un punct de ruptură pentru dialogul interreligios?
– Nu, dimpotrivă, din această experiență dramatică vom reuși să ieșim și mai întăriți. Chiar ieri am avut o întâlnire interreligioasă: diferiți reprezentanți ai diferitelor confesiuni au venit să mă viziteze și erau și conducători musulmani. Toți, și repet toți, am condamnat ceea ce s-a întâmplat. Și unii parlamentari și slujitori ai credinței islamice mi-au exprimat apropierea lor și au stigmatizat aceste acțiuni.
– În schimb, din partea oamenilor obișnuiți, mai ales a familiilor care au pierdut pe cei dragi ai lor, ar putea să existe reacții eventual dictate de răzbunare?
– Suntem cu toții răscoliți și este posibil. Pentru aceasta am cerut Episcopilor, preoților, parohilor să continue să facă apeluri pentru a menține pacea și a asigura care nimeni să nu reacționeze și eventual să atace pe vreun altul. Nu folosește la nimic. Violența nu reduce violența ci o adaugă.
– Ați mers imediat în parohia „Sfântul Anton” imediat ce ați aflat știrea. Ce amintiri purtați cu Dvs?
– Când s-a întâmplat totul eram acasă; de puțin timp celebrasem liturghia de Paște și urma să iau micul dejun. Pe la 8.55 am primit un telefon care m-a informat despre bombă. Imediat am plecat din Episcopie și am mers în parohia „Sfântul Anton”. Odată ajuns acolo nu mi-au permis să intru: forțele de securitate se temeau că erau alte bombe neexplodate. Printre altele biserica era nefolosibilă, nu se putea nici măcar trece prin ea, era totul răvășit. Apoi m-am întors acasă și am primit un alt telefon care mă informa despre celelalte explozii la Negombo și Batticaloa. Cu adevărat a fost dificil. Este un moment tragic pentru comunitatea noastră care, deja mică, acum se confruntă cu toate aceste pierderi.
– Se vorbește despre 321 de morți până acum, așa cum aminteați chiar Dvs, și circa 500 de răniți…
– Situația din spitale este critică. În zilele trecute am mers să întâlnesc mulți răniți și familiile lor. Relatările lor sunt incredibile, nu reușeam să ascult lucrurile pe care mi le spuneau. Acel zgomot mare, auzit dintr-o dată: la „Sfântul Anton” după ce credincioșii recitaseră Crezul, într-o altă parohie în timp ce un laic făcea un discurs de mulțumire parohului care era transferat… Totul așa de neașteptat. Există unii care și-au pierdut auzul, alții vederea. Există unii care au răni pe tot corpul, bucăți de metal care distrug organele. Am auzit atâtea strigăte în clinici. Este teribil: totul mergea bine și acum avem această armată de bolnavi.
– Ca Biserică în ce mod încercați să mergeți înainte după această tragedie?
– Încercăm să găsim motivația pentru toate acestea în credință și mai ales să depășim momentul cu curaj. Există atâtea persoane, atâtea familii care au pierdut rude, atâția părinți care și-au pierdut copiii chiar mici, care au nevoie de curajul nostru pentru a merge înainte. Deci clerul, călugării, Episcopii trebuie să lupte împotriva descurajării și, prin credință, să insufle încredere oamenilor pentru viitor.
– Celebrările în biserici sunt încă suspendate?
– Din păcate nu am reînceput ceremoniile. Indicația de la siguranța națională este că e mai bine deocamdată să ținem bisericile închise.
– O ultimă întrebare: Papa Francisc ieri v-a numit ca „frate iubit” în timpul lui Regina Coeli, reafirmând apropierea sa de dumneavoastră și de toată populația. Ați avut ocazia să îi vorbiți personal?
– Nu, nu l-am auzit pe Papa, nu mi-a telefonat. Dar am aflat de apelurile sale pentru țara noastră și pentru credincioși. Vreau să îi mulțumesc Sfântului Părinte pentru cuvintele sale frumoase de solidaritate și rugăciune. (material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
