Papa Francisc: Parohia trebuie să fie o casă cu ușile deschise
06.05.2019, Sofia (Catholica) - Parohia trebuie să fie centrul comunității, un loc în care prezența lui Dumnezeu este simțită și speranța și iubirea sunt împărtășite lumii, le-a spus Papa Francisc catolicilor din Bulgaria. „Parohia, în acest mod, se transformă într-o casă în mijlocul tuturor caselor și este capabilă să îl facă prezent pe Domnul chiar acolo unde fiecare familie, fiecare persoane caută zilnic să își câștige pâinea”, a spus Sfântul Părinte în ziua de luni, 6 mai 2019, întâlnindu-se cu comunitatea catolică bulgară în biserica Sf. Arhanghel Mihail, din Rakovsky, în cadrul călătoriei sale din 5-7 mai în Bulgaria și Macedonia de Nord.
Biserica și parohia trebuie să fie „o familie între familii, deschisă să mărturisească lumii de astăzi credința, speranța și iubirea față de Domnul și față de cei pe care El îi iubește cu predilecție. O casă cu ușile deschise”. Papa a făcut referire la mărturia dată de o familie catolică bulgară care a spus că pentru ei, parohia „a fost întotdeauna o a doua casă, locul în care au găsit mereu tăria de a merge mai departe, în contextul rugăciunii comunității și al sprijinului celor dragi”. „Pentru a dobândi privirea lui Dumnezeu avem nevoie de ceilalți, avem nevoie să ne învețe să privim și să simțim așa cum Isus privește și simte; ca inima noastră să poată palpita cu aceleași sentimente cu ale Sale”.
În remarcile sale adresate comunității catolice, Papa Francisc a vorbit despre experiența sa din acea dimineață, de la un centru de refugiați, unde voluntarii i-au spus că în inima vieții și lucrării centrului se află recunoașterea faptului că „fiecare persoană este un copil al lui Dumnezeu, indiferent de etnie sau de confesiune religioasă”. „Pentru a iubi pe cineva nu este nevoie să i se ceară curriculum vitae; iubirea precedă, mereu merge înainte, anticipează. De ce? Pentru că iubirea este gratuită… Frați și surori, cine iubește nu pierde timp să se plângă, ci vede mereu ceva concret ce poate să facă”.
Papa Francisc a mai reflectat asupra figurii Sf. Papă Ioan XXIII-lea, care a fost delegat apostolic în Bulgaria timp de aproape 10 ani, pe când era Arhiepiscop. O relicvă a Sf. Ioan al XXIII-lea a fost prezentă în biserică, Pontiful venerând-o în cadrul întâlnirii. Conform celor spuse de Papa Ioan al XXIII-lea, „trebuie să avem încredere în Providență, care ne însoțește încontinuu și, în mijlocul adversităților, este capabilă să realizeze planuri superioare și neașteptate”. Oamenii lui Dumnezeu „sunt cei care au învățat să vadă, să aibă încredere, să descopere și să se lase conduși de forța învierii. E adevărat, recunosc că există situații și momente dureroase și deosebit de nedrepte… Oamenii lui Dumnezeu sunt cei care au curajul de a face primul pas și încearcă în mod creativ să fie în prima linie, mărturisind că Iubirea n-a murit, ci a învins orice obstacol”.
„Voi sunteți fii în credința marilor martori care au fost capabili să mărturisească iubirea față de Domnul cu viața lor în aceste ținuturi”, le-a mai spus Papa bulgarilor. „Frații Ciril și Metodiu, oameni sfinți și cu mari vise, s-au convins că modul cel mai autentic pentru a vorbi cu Dumnezeu era să o faci în propria limbă. Aceasta le-a dat îndrăzneala de a se decide să traducă Biblia pentru ca nimeni să nu rămână lipsit de Cuvântul care dă viață. A fi o casă cu ușile deschise, pe urmele lui Ciril și Metodiu, astăzi cere să știm să fim și îndrăzneți și creativi pentru a ne întreba cum se poate traduce în mod concret și comprehensibil pentru tinerele generații iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi. Trebuie să fim îndrăzneți, curajoși.”
„O mare tentație pe care o înfruntă noile generații este lipsa de rădăcini, de rădăcini care să le susțină, și aceasta le duce la dezrădăcinare și la o mare singurătate. Tinerii noștri, în momentul în care se simt chemați să exprime tot potențialul în posesia lor, de multe ori rămân la jumătatea drumului din cauza frustrărilor sau a dezamăgirilor pe care le experimentează, pentru că nu au rădăcini pe care să se sprijine pentru a privi înainte. Să nu ne fie frică să acceptăm noi provocări, cu condiția ca să ne străduim cu orice mijloc să facem în așa fel încât oamenii noștri să nu fie privați de lumina și de mângâierea care se nasc din prietenia cu Isus.”
