Pr. Gabriel Marincaș ne vorbește despre ce este liturgic diferit în perioada pascală
07.05.2019, Gherla (Catholica) - Ne aflăm în perioada de după sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos. Este un timp liturgic important și care marchează anumite schimbări în celebrarea liturgică. De aceea am stat de vorbă cu pr. Gabriel Marincaș, care administrează parohia Gherla I, cu hramul „Duminica femeilor mironosițe”.
– Părinte Gabriel, în primul rând v-am ruga să ne descrieți pe scurt timpul liturgic în care am intrat după Înviere.
– Timpul liturgic care începe cu Duminica Învierii, timpul pascal, se numește timpul Penticostarului, nume pe care și-l primește de la cartea liturgică pe care bisericile de rit bizantin o folosesc între Paște și Rusalii. E o perioadă de 50 de zile (pentecostê în limba greacă însemnând ‘cincizeci’) care se mișcă între evenimentul Învierii Mântuitorului și Coborârea Spiritului Sfânt peste Apostoli și celebrează legătura strânsă între misiunea Fiului și a Spiritului. Prima săptămână a acestui timp se numește Săptămâna Luminată, șapte zile de contemplare a Luminii Celui Înviat.
– Un lucru neobișnuit în Săptămâna Luminată este că ușile la iconostas rămân permanent deschise. De ce?
– Trebuie spus că menținerea ușilor iconostasului deschise în toată Săptămâna Luminată este un act liturgic și simbolic frumos dar târziu. El se poate dezvolta doar după secolul al VIII-lea, după crizele iconoclaste, când se dezvoltă ceea ce azi numim iconostas. Totuși înțelesurile sunt adânci și pot fi citite în două direcții interesante: a) una tipologică (orizontală, istorică): altarul reprezintă mormântul, cu epitaful așezat pe el simbolizând giulgiurile goale, deci faptul de a lăsa ușile de la iconostas deschise oglindește frânturi din experiența mormântului gol, soleea și amvonul semirotunde sau rotunde semnificând piatra înlăturată de la ușa mormântului; b) alta alegorică (verticală, anistorică): naosul bisericii reprezintă lumea aceasta, altarul simbolizează Paradisul, deci păstrarea ușilor sfinte deschise este un simbol al deschiderii Raiului pentru toată umanitatea prin Învierea lui Hristos.
– Un alt element diferit în această perioadă este îngenuncherea – cum ar trebui să procedăm?
– Anástasis în greacă înseamnă atât „înviere” cât și „faptul de a sta drept” (postură ortostatică a corpului). Din cea mai adâncă vechime Biserica a legiferat prin canoane faptul că perioada dintre Înviere și Vecernia Plecării genunchilor din ziua Cincizecimii este în contradicție cu penitențele aspre, prosternările și îngenuncherile. Cred că acest simbol luminos ar trebui aplicat și trăit în cunoștință de cauză.
– Ce alte elemente din Liturghie sunt afectate de această perioadă liturgică?
– Alte elemente liturgice diferite de cele din restul timpurilor liturgice, în acest timp pascal, sunt: cântarea imnului „Hristos a înviat” de trei ori la Sfânta Liturghie după binecuvântarea mare de la început, înlocuirea imnului „Împărate ceresc” cu același imn de biruință la toate celebrările și înlocuirea Axionului („Cuvine-se cu adevărat…”) la Sfânta Liturghie cu prima strofă a Odei a IX-a a Canonului Utreniei Învierii („Luminează-te, luminează-te…”). Sunt toate menite să intensifice trăirea spiritului pascal.
