Papa Francisc: Tatăl nostru și foamea de a iubi și a ne dărui
31.05.2019, București (Catholica) - „Tatăl nostru nu este o rugăciune care relaxează, ci este strigătul față de foamea de iubire a timpului nostru, față de individualismul și indiferența care profanează numele tău, Tată. Ajută-ne să ne fie foame de a ne dărui. Ori de câte ori ne rugăm, amintește-ne că pentru a trăi nu e nevoie să ne conservăm, ci să ne frângem; să împărțim, nu să adunăm; să îi săturăm pe alții, în loc să ne umplem pe noi înșine, deoarece bunăstarea este adevărată numai în măsura în care aparține tuturor.”
Aceste cuvinte au fost rostite astăzi de Papa Francisc în noua Catedrală ortodoxă, într-un comentariu pe care l-a făcut despre rugăciunea „Tatăl nostru”, înainte să o recite în fața mulțimii de oficialități civile și religioase și credincioși. Pontiful a fost primit în Catedrala în construcție de PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe. Cei doi lideri au recitat în momente succesive rugăciunea Tatăl nostru: Papa în latină, urmând cântări pascale catolice, apoi PF Daniel în română, urmând cântări pascale ortodoxe. Primul a vorbit Patriarhul, care i-a dat Sfântului Părinte în dar o icoană-mozaic cu Sf. Andrei.
Reflectând chiar asupra primelor două cuvinte, Papa a spus că rugăciunea ne invită să facem ca „al meu” să devină „al nostru”, și „al nostru” să devină rugăciune. „Tată, ajută-ne să luăm în serios viața fratelui, să ne însușim istoria sa. Ajută-ne, Tată, să nu ne judecăm fratele, din cauza acțiunilor și limitelor sale, ci să îl acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău. Ajută-ne să învingem ispita de a ne simți fii mai mari care, pentru că se află într-o poziție privilegiată, uită că celălalt este un dar.” Împreună trebuie să sfințim numele lui Dumnezeu „punându-l în centrul tuturor intereselor noastre. Doamne, numele Tău, nu al nostru, să ne miște și să ne trezească să practicăm caritatea. De atâtea ori, în rugăciune, ne rezumăm să pretindem daruri și să-ți înșirăm cereri, uitând că lucrul cel mai important este să lăudăm numele Tău, să adorăm persoana Ta, pentru ca mai apoi să recunoaștem reflexia Ta vie în persoana fratelui pe care ni l-ai pus alături.”
Urmând firul rugăciunii, a vorbit despre așteptarea împărăției în contextul în care „dinamica lumii e dictată de logica banului, a intereselor, a puterii” și al cufundări „în consumismul din ce în ce mai dezlănțuit care ne farmecă prin strălucirea sa scânteietoare, dar evanescentă”; apoi despre a face voința Sa, nu a noastră. Dar cel mai amplu spațiu l-a alocat cererii privind „pâinea noastră cea de toate zilele”. Isus Cristos „este pâinea vieții, care ne face să ne simțim fii iubiți, care ne potolește foamea când ne simțim singuri și orfani. El este pâinea slujirii: în timp ce se frânge pe Sine pentru a deveni slujitorul nostru, ne cere să ne slujim unul pe altul. Tată, atunci când ne dai pâinea cea de toate zilele, alimentează în noi nostalgia după fratele nostru, nevoia de a-l sluji.”
Continuându-și meditația, Sfântul Părinte a abordat cererea iertării greșelilor noastre. „Ajută-ne, Tată, să nu cedăm în fața fricii”, a spus el, „să nu vedem în deschiderea față de celălalt un pericol; să avem puterea de a ne ierta și de a merge înainte, curajul de a nu ne mulțumi cu o viață liniștită și de a căuta mereu, cu transparență și sinceritate, chipul fratelui.” „Încurajează-ne să descoperim în fratele de lângă noi un sprijin pe care Tu ni l-ai pus alături pentru a merge spre Tine și să avem împreună curajul de a spune Tatăl nostru. Amin.” După momentul din noua Catedrală ortodoxă Papa a mers la Catedrala Sf. Iosif, pentru a celebra Sfânta Liturghie.
