Papa Francisc: Între noi există o fraternitate de sânge
31.05.2019, București (Catholica) - Catolicii și ortodocșii sunt frați de sânge: prin legătura lor cu Sfinții Petru și Andrei, frați biologici, dar și prin vărsarea împreună a sângelui, cel mai recent sub regimul comunist. Afirmația a fost făcută de Papa Francisc la întâlnirea cu Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române de la Palatul Patriarhiei din București, vineri, 31 mai 2019. Pontiful a fost primit de PF Daniel în sala Conventus (Întâlnire), față în față stând delegația catolică și Mitropoliții și Episcopii ortodocși.
„Atâția fii și atâtea fiice ai acestei țări, din diferite Biserici și comunități creștine, au îndurat Vinerea persecuției, au trecut prin Sâmbăta tăcerii, au trăit Duminica renașterii”, a spus Sfântul Părinte. „Atâția martiri și mărturisitori ai credinței! Mulți, aparținând diferitor confesiuni, nu demult au stat unul lângă altul în închisori, sprijinindu-se reciproc. Exemplul lor stă astăzi înaintea noastră și înaintea noilor generații care n-au cunoscut acele condiții dramatice. Motivul pentru care au suferit până acolo încât și-au dat viața este o moștenire prea prețioasă ca să fie uitată și nerespectată. Și este o moștenire comună care ne îndeamnă să nu ne îndepărtăm de fratele care o împărtășește. Uniți cu Cristos în suferință și în durere, uniți de către Cristos în Înviere ca ‘și noi să umblăm într-o viață nouă’.”
Papa Francisc s-a pus în continuitate cu Papa Ioan Paul al II-lea, care ne-a vizitat țara acum 20 de ani, spunând că a venit ca predecesorul său pentru a vedea „chipul Domnului în chipul fraților”. Referindu-se la evenimentul de acum două decenii, a spus că el „a deschis calea altor evenimente asemănătoare”, amintind de acel strigăt devenit faimos: „Unitate, unitate!” A invitat ca „nu memoria nedreptăților suferite sau pricinuite, a judecăților și a prejudecăților, care ne închid într-un cerc vicios și ne determină să avem atitudini sterile, ci memoria rădăcinilor: a primelor secole în care Evanghelia, vestită cu îndrăzneală și spirit profetic, a întâlnit și luminat noi popoare și culturi; a martirilor din primele veacuri, a Sfinților Părinți și mărturisitorilor credinței, a sfințeniei trăite zilnic și propovăduite de atâtea persoane simple care împărtășesc același cer”.
Făcând trimitere la episodul biblic cu drumul spre Emaus, Pontiful a spus că „și noi avem nevoie să îl ascultăm împreună pe Domnul, mai ales în aceste ultime timpuri, în care drumurile lumii au dus la rapide schimbări sociale și culturale”, în care „globalizarea care impune conformare a contribuit la dezrădăcinarea valorilor popoarelor, slăbind etica și conviețuirea, poluată, în ultimii ani, de un copleșitor simțământ de teamă care, deseori întețit artistic, duce la închidere și ură. Avem nevoie să ne ajutăm să nu cedăm seducției culturii urii și a individualismului care, deși nu mai e atât de ideologică precum în timpurile persecuției ateiste, este totuși mai convingătoare și nu mai puțin materialistă. […] Fragilitatea legăturilor, care duce la izolarea persoanelor, are repercusiuni în special asupra celulei fundamentale a societății, familia, și ne solicită efortul de a ieși și a merge în întâmpinarea dificultăților fraților și surorilor noastre, îndeosebi ale celor mai tineri, nu prin descurajare și nostalgie, ca ucenicii de la Emaus, ci prin dorința de a-l comunica pe Isus Înviat, nucleul speranței.”
Îndemnând la colaborare, Sfântul Părinte a spus că este importantă implicarea în domeniul caritabil, dar și „să îl ‘dăruim pe Dumnezeu’ înainte ca ‘să pledăm despre Dumnezeu'”. Pentru a arăta că între catolici și ortodocși colaborarea este posibilă, a dat exemplul „comunităților ortodoxe românești care colaborează foarte bine cu multe Dieceze catolice din Europa Occidentală unde sunt prezente. În multe cazuri s-a dezvoltat un raport de încredere și prietenie reciprocă, întreținută de gesturi concrete de ospitalitate, susținere și solidaritate. Prin această frecventare reciprocă, mulți catolici și ortodocși români au descoperit că nu sunt străini, ci frați și prieteni.” Papa și-a încheiat discursul spunând: „Dragi frați, să mergem împreună, spre lauda Preasfintei Treimi și spre beneficiul reciproc, pentru a-i ajuta pe frații noștri să îl vadă pe Isus. Reînnoiesc recunoștința mea și vă asigur de afecțiunea, prietenia și rugăciunea mea și a Bisericii Catolice.”
La 2000 de ani de la nașterea Sf. Paul, Pontiful i-a dat Patriarhului Daniel, la sfârșitul întâlnirii, un volum intitulat „Codex Pauli”. Conform Vatican News, volumul de 424 de pagini este îmbogățit de o minuțioasă selecție de chenare, frize, miniaturi și ilustrații, provenind din manuscrise din diferite perioade, păstrate la Abația Sfântul Paul din afara Zidurilor, în special din Biblia Carolingiană, păstrată de peste o mie de ani de călugării benedictini. Coperta volumului este îmbrăcată în piele albă, de vițel și ornamentată cu opt mici panouri din bronz, ce reproduc detalii ale Porții Bizantine a Abației Sfântul Paul din afara Zidurilor.
