Beatificarea călugăriței Mariei Carmen Lacaba Andía și a celor 13 însoțitoare martire
22.06.2019, Vatican (Catholica) - Sâmbătă, 22 iunie 2019, în Catedrala „Santa Maria la Real” din Madrid, cu începere de la ora locală 11, s-a celebrat Sfânta Liturghie de beatificare a călugăriței Maria Carmen Lacaba Andía și a celor 13 însoțitoare, călugărițe din Ordinul Franciscan al Neprihănitei Zămisliri, martire, ucise „in odium fidei”, în 1936. Celebrarea euharistică a fost prezidată de Cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, în calitate de trimis al Sfântului Părinte.
Zece dintre călugărițe au fost ucise prin împușcare, la 8 noiembrie 1936, în apropiere de Madrid, trupurile lor nefiind niciodată descoperite. Erau membre ale unei mănăstiri de viață claustrală din Las Rozas, din apropierea capitalei, care a fost ocupată de milițiile republicane. Alungate din mănăstire în iulie 1936, călugărițele au încercat un refugiu în capitală, însă au fost descoperite de bande anarhice care le-au sechestrat, supunându-le mai întâi la vexațiuni și umilințe pentru a le împinge la apostazie, apoi torturându-le și condamnându-le la moarte.
Într-un interviu pentru Radio Vatican, cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, s-a oprit asupra contextului morții celor 14 călugărițe. „Ne aflăm în fața cazului a 14 călugărițe martire. Contextul este cel cunoscut al războiului civil în Spania, între 1936-1939, când înafara motivelor politice s-a dezlănțuit o ura anticreștină într-atât de puternică încât poate fi considerată una dintre cele mai oribile persecuții anticatolice suferite de Biserică: cu obiectivul decreștinării totale a Spaniei. Să ne amintim că în acel context s-a petrecut persecuția în Mexic și, de asemenea, în Rusia, de unde a derivat întreaga matrice ateistă, anticreștină, dictată de apologeții comunismului. Acesta este contextul. Aceste surori au fost ucise ‘din ură față de credință’. Călugărițele nu au fost ucise toate odată, ci la distanță de câteva luni, această situație reflectând creșterea violenței în Spania de la acea vreme, violențe care n-au cruțat-o nici pe călugărița Asunción Monedero – din rândul celor 14 noi Fericite – care era țintuită într-un scaun cu rotile.”
Referindu-se la figura cea mai cunoscută din rândul celor 14 noi Fericite – Maria Carmen – prefectul departamentului vatican pentru cauzele sfinților a amintit că aceasta era superioara mănăstirii „El Pardo” din Madrid, că avea 54 de ani, fiind o persoană extrem de afabilă, foarte iubită de novice, care lăsa celor din jur impresia că trăia în permanență prezența divină. De altfel, maica Maria Carmen avea obiceiul să spună că „Tăcerea în relația cu persoanele ne oferă timp pentru a vorbi cu Dumnezeu”, adică ne lasă mai mult timp pentru rugăciune, care – așa cum subliniază Cardinalul Becciu – nu trebuie făcută în grabă, rugăciunea având nevoie de spațiu, de spațiul just astfel încât Dumnezeu să poată vorbi inimii noastre. (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
