Jim Blackburn: 20 de răspunsuri despre papalitate

22.06.2019, Cluj (Catholica) - De ce ar fi nevoie de papalitate? Care sunt fundamentele ei biblice? Cum s-au raportat creștinii din Biserica primară la figura Sf. Petru și a succesorilor săi? Ce este infailibilitatea? De ce îi spunem „Sfântul Părinte”? Și ce e cu „papeasa Ioana”? Sunt doar câteva dintre întrebările la care Jim Blackburn răspunde în cartea „20 de răspunsuri: Papalitatea”. Este vorba mai exact de o broșură, de puțin peste 100 de pagini, format 13×20, tradusă în română de pr. Titus Sas, și care poate fi comandată pentru prețul de 12 lei de pe situl Viata-Crestina.ro.
Catholic Answers este o organizație americană dedicată apărării și explicării credinței catolice. Între publicațiile ei se numără și o colecție intitulată „20 de întrebări”, pe o varietate de teme. În anticiparea vizitei Papei Francisc în România, din 30 mai – 2 iunie, editura clujeană a publicat această lucrare la sfârșitul lunii trecute. „În afara comunității creștine, după modelul culturii moderne care pune autoritatea sub semnul întrebării, papalitatea a devenit o țintă a disprețului”, citim în introducere. „Decăderea morală a societății e percepută ca ‘progres’, iar învățăturile Bisericii Catolice sunt văzute ca arhaice, opresive, pline de ură sau ipocrizie. În acest context, Papa constituie ținta favorită a atacurilor. Luând în considerare vasta neînțelegere a ideii de papalitate, lipsa de respect față de această instituție, avem parte de o sumedenie de întrebări care au nevoie de răspunsuri clare pentru a apăra acest oficiu sacru instituit de Cristos. Prezenta broșură vine să ofere un instrument în explicarea și apărarea papalității în fața provocărilor din lumea modernă.”
Un atac „clasic” la adresa catolicilor pornește de la falsa premisă că infailibilitatea ar însemna că Papa nu poate greși. În noua apariție editorială citim: „Infailibilitatea papală înseamnă că Papa e protejat de greșeală atunci când ‘proclamă ca act definitiv o doctrină de credință sau moravuri’ (CBC 891). Aceasta nu înseamnă că Papa e incapabil să păcătuiască sau să facă greșeli.” Se mai explică în răspunsul de la întrebarea 14: „Primii creștini recunoșteau învățătura lui Isus despre primatul papal care implică infailibilitatea papală. Nu a fost nevoie să se definească fără greșeală doctrina infailibilității papale decât la Conciliul Vatican I (1869-1870). Prin urmare multă lume crede că infailibilitatea papală a apărut abia în secolul al XIX-lea. De fapt, a însoțit misiunea papală de la început, dar nu a fost înțeleasă greșit și nici nu a fost contestată pentru a necesita astfel o definire oficială.”

