Pelerinaj în Polonia, pe urmele sfinților
27.06.2019, Roman (Catholica) - În perioada 15-22 iunie 2019, ca o încununare a parcursului formativ, în dimensiunea sa penitențială, frații studenți împreună cu părinții formatori – pr. rector Marius-Petru Bîlha și pr. vicerector Iosif-Eduard Cadar – ai comunității formative de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, au făcut un pelerinaj în Polonia, pelerinaj ce s-a voit a fi un itinerar spiritual de purificare, reflecție și rugăciune, sub privirea Sfintei Fecioare și pe urmele acelor sfinți care au sfințit pământul Poloniei și Biserica întreagă, în timpurile noastre: Sf. Maximilian Maria Kolbe și Sf. Tereza Benedicta a Crucii, Sf. Faustina Kovalska și Sf. Ioan Paul al II-lea.
Pelerinajul a început în dimineața zilei de sâmbătă, 15 iunie, cu Sfânta Liturghie, după care frații au pornit la drum. După un mic popas cultural la Salina Turda, acest muzeu al mineritului în sare din inima Transilvaniei – în care frații au savurat frumusețea monumentală și grandioasă a acestui loc, operă a trudei seculare a omului și a naturii – și după popasul de noapte la Conventul „Adormirea Maicii Domnului” al fraților franciscani conventuali din Oradea, în după-amiaza zilei de duminică, 16 iunie, frații au pășit granițele Poloniei. Un prim popas răcoritor, atât uman, cât și spiritual, a fost la Zakopane, la Sanctuarul Sfintei Fecioare Maria de Fatima, într-o regiune muntoasă foarte pitorească, construit după o arhitectură modernă, cu interiorul grandios îmbrăcat în lemn și împodobit cu sculpturi ornamentale de o mare frumusețe. Acest Sanctuar dedicat Sfintei Fecioare de la Fatima, a fost înălțat de credincioșii polonezi drept mulțumire adusă Maicii Sfinte pentru că l-a ocrotit și l-a apărat pe Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în timpul atentatului din 1981. Însuși acest Sfânt Papă l-a consacrat, în anul 1987, punând chiar el pe creștetul Maicii Sfinte coroana de regină ocrotitoare. Aici frații s-au recules și s-au rugat împreună Maicii Sfinte, rămânând edificați de acest exemplu grăitor de credință și de devoțiune al poporului polonez.
În seara acestei zile de duminică, frații au ajuns cu bine la Harmeze, la casa Surorilor Misionare ale Neprihănitei și ale părintelui Kolbe, unde au fost găzduiți cu multă dragoste și dăruire pe tot timpul pelerinajului lor în Polonia. Primele trei zile (luni, marți și miercuri) au fost dedicate fiecare în parte pelerinajului pe urmele câte unor sfinți dintre cei propuși în itinerarul fraților, în centru fiind mereu Sf. Fecioară Maria și chipul luminos de martir al Sf. Maximilian Kolbe. Fiecare zi a fost însoțită de Sfânta Liturghie și de rugăciune, alături de vizite și reflecții în locurile semnificative ale vieții acestor sfinți.
Luni, 17 iunie, însoțiți de Sr. Maria Angela din comunitatea surorilor mai sus numită, frații au pornit pe urmele Sf. Ioan Paul al II-lea, la Wadowice, pentru a vizita muzeul casei sale părintești, pentru a se ruga și a celebra Sfânta Liturghie în bazilica Prezentării Sfintei Fecioare Maria, biserica natală a acestui sfânt papă, în care el a fost botezat, a slujit ca ministrant și a făcut primii pași în credință. Prin toate cele văzute, explicate și interiorizate aici, frații au rememorat și au înțeles mai bine toate etapele vieții și pontificatului acestui sfânt papă, conștientizând virtuțile și sfințenia sa, rolul imens pe care l-a avut în viața Bisericii și a patriei sale preaiubite, Polonia, totul fiind aureolat de consacrarea sa totală Neprihănitei, exprimată prin cuvintele: „Totus tuus, Maria!”
În după-amiaza aceleiași zile, frații au continuat pelerinajul lor, mergând la Sanctuarul Kalwaria (datând din sec. al XVII-lea), în apropiere de Wadowice, urcând spre munte. Parcurgând o mică distanță pe jos până la acest sanctuar, frații s-au rugat Rozariul, iar ajungând aici, s-au bucurat de bogăția spirituală și artistică a acestui loc atât de drag Papei Ioan Paul al II-lea și vizitat adesea de către el. Frații au admirat biserica în stil baroc și picturile maiestuoase ale sfinților, rugându-se în fața icoanei făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de la Kalwaria.
Ziua de marți, 18 iunie, a constituit centrul și culmea pelerinajului, întrucât a fost dedicată vizitei și rugăciunii la lagărele naziste de la Auschwitz și Birkenau, în centru itinerarului spiritual fiind Sf. Maximilian Maria Kolbe, fratele nostru martir, și Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), martiră, și ea victimă a sistemului nazist de exterminare. Mergând pe urmele acestor 2 sfinți martiri, dar și a tuturor mărturisitorilor credinței care și-au dat viața în acel loc, frații, îndrumați tot de Sr. Maria Angela, au avut privilegiul să viziteze mai întâi celula cu nr. 18, din blocul 11 al lagărului (pe atunci înspăimântătorul bunker al foamei) în care a murit părintele Kolbe, împreună cu ceilalți 9 deținuți condamnați la moarte: fiecare frate a depus aici un trandafir, ca omagiu de pietate, având la dispoziție câteva momente pentru a sta și a se ruga în acest loc devenit sanctuar al martiriului și al carității prin harul Neprihănitei căreia părintele Maximilian i s-a oferit cu totul. După aceasta, frații s-au oprit puțin la zidul execuției din lagăr, unde au aprins o lumânare și au celebrat un prohod pentru odihna veșnică a sufletelor tuturor deținuților uciși aici.
A urmat vizita cu ghid a muzeului și a întregului complex de la Auschwitz-Birkenau (frații reculegându-se și la locul din curtea lagărului în care se știe că a părintele Maximilian Kolbe a făcut pasul decisiv al martiriului, ieșind din rândul deținuților și cerând comandantului să moară în locul acelui tată de familie), Sf. Liturghie în biserica parohială din Birkenau (creată în edificiul fostului sediu de comandament al lagărului), iar după-amiază, frații s-au întors la Birkenau pentru a celebra Calea Sfintei Cruci într-un mod cu totul special și mișcător, parcurgând timp de 3 ore și jumătate cărările din interiorul lagărului, văzând toate punctele principale și toate urmele acestei pagini negre a istoriei, „Golgota din epoca noastră”, cum a numit Ioan Paul al II-lea fosta tabără de la Auschwitz. Toate aceste experiențe au constituit nu doar o lecție de istorie, ci o conștientizare și o sensibilizare profundă cu privire la ceea ce a însemnat holocaustul pentru poporul evreu și istoria umanității; au fost ceasuri intense de reflecție, de cutremurare și rugăciune, pe parcursul cărora frații au înțeles și un alt adevăr fundamental, anume că în acest iad al atrocităților și degradării umane, forța spiritului omenesc învinge întotdeauna, dacă e întărit de harul lui Dumnezeu și de multă rugăciune, prin puterea de rezistență a credinței, iubirii, speranței și a convingerilor nezdruncinate cu privire la demnitatea și valoarea omului și a vieții: Dumnezeu, iubirea, binele, viața și iubirea înving în mod definitiv și au ultimul cuvânt de spus asupra istoriei pe care o transformă într-o istorie de mântuire.
Toată intensitatea spirituală cu care frații au trăit această zi a fost completată de vizitarea expoziției de desen a lui Marian Kolodziej (1921-2009), artist și scenograf polonez, prizonier în lagărul de la Auschwitz, care a supraviețuit acestui regim de exterminare și a creat aceste desene ca mărturie a ceea ce reprezentat pentru el, pentru ceilalți deținuți și pentru istoria omenirii aceste orori. Creațiile sale alcătuiesc expoziția de la subsolul bisericii parohiale din Harmeze (unde este și mormântul artistului), situată alături de casa fraților franciscani conventuali care o păstoresc și de casa surorilor unde frații au fost găzduiți. Aceste desene și grafii artistice uluitoare reprezintă în viziune artistică, nu mai puțin realistă, iadul/ororile degradării umane și sufletești din lagărul de exterminare, suferințele și zbuciumul interior al artistului prizonier, dar și partea luminoasă a spiritului omenesc care a supraviețuit acestor experiențe dramatice, prezența lui Cristos, a părintelui Kolbe și a altor persoane care au învins în acest infern sistemul nazist de degradare a omului, a credinței și a valorilor.
Prima jumătate a zilei de miercuri, 19 iunie, frații au voit să o petreacă sub privirea și în inima Mamei noastre cerești, vizitând-o în casa ei de Regină a Poloniei, în sanctuarul de la Czestochowa. Însoțiți și călăuziți de sr. Paula, din aceeași comunitate a Surorilor Misionare ale Neprihănitei și ale Părintelui Kolbe, frații au putut cunoaște esențialul din istoria acestui sanctuar marian, inima credinței și pelerinajului poporului polonez, care este, în fond, o istorie a Maicii Sfinte cu acest popor, istorie de mântuire, de curaj, de renaștere și speranță, de-a lungul vitregiilor istoriei sale. Aici frații s-au putut ruga la altarul icoanei miraculoase a Preasfintei Fecioare Maria de Czestochowa, au avut parte de vizita cu ghid a întregului complex al sanctuarului și a spațiului muzeal, apoi au celebrat Sf. Liturghie în capela Inimii lui Isus, din incinta sanctuarului.
Întăriți de întâlnirea cu Maica Sfântă, după-amiază frații și-au continuat pelerinajul pe urmele Sfintei Faustina Kovalska și a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Mai întâi, au vizitat Sanctuarul Divinei Milostiviri, pus ocrotirea și patronajul lui Isus Milostiv și ale Sfintei Faustina, sfânta revelațiilor chemării omenirii către milostivirea divină, apoi au putut vedea micul muzeu cu obiectele personale ale acestei sfinte și cele din camera ei, lucruri care vorbesc mult despre viața ei mistică și de pocăință. Aici frații s-au recules și s-au rugat Rozariul Divinei Îndurări, au parcurs multiplele capele și spații ale sanctuarului, momentul forte fiind rugăciunea la altarul mormântului Sfintei Faustina și în fața relicvelor sale. De aici, frații s-au îndreptat spre apropiatul sanctuar și centru de spiritualitate dedicat Sfântului Ioan Paul al II-lea, intitulat „Nu vă fie teamă!”, unde au putut venera relicvele acestui sfânt papă, au văzut haina pătată cu sângele său și în care se văd urmele gloanțelor de la atentatul din 1981 (mărturie a intervenției și ocrotirii miraculoase a Sf. Fecioare Maria de Fatima) și au putut admira grandioasele mozaicuri artistice ale creatorului Rupnik, care vorbesc despre misterele mântuirii din Noul și Vechiul Testament și despre victoria lui Cristos.
Joi, 20 iunie, a 4-a zi a pelerinajului pe pământul Poloniei, a fost destinată, în primul rând, cinstirii Solemnității Trupului și Sângelui Domnului: astfel că frații, după Sfânta Liturghie, celebrată de dimineață în capela surorilor din Harmeze, au pornit spre Cracovia pentru a participa la frumoasa și renumita procesiune cu Sf. Sacrament, din acest oraș. Odată ajunși la domul din Cracovia, cu toții s-au alăturat celorlalte persoane consacrate participante și miilor de credincioși veniți special pentru aceasta: frații s-au minunat în fața acestei fastuoase celebrări, rămânând edificați și de pietatea multor credincioși participanți. O altă bucurie a fraților a constat, ulterior, în vizitarea seminarului fraților franciscani conventuali din Cracovia, care au manifestat o frumoasă ospitalitate, oferind prânzul, invitându-i pe frați la un moment fratern și însoțindu-i în vizitarea conventului, a bisericii și a seminarului lor. Frații au profitat apoi de timpul rămas după-amiază, pentru a vizita obiectivele istorice și culturale ale orașului (catedrala, palatul episcopal, seminarul diecezan, statuile personalităților reprezentative, somptuosul sanctuar marian baroc cu celebrul altar Oltarz Mariacki, curtea interioară a palatului regal, piața mare a orașului și Strada Canonicilor). Astfel, frații au înțeles și au conștientizat multe lucruri despre istoria și vrednicia poporului polonez care datorează foarte mult regilor săi vrednici și pricepuți, oamenilor sfinți ai Bisericii și, nu în ultimul rând, Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea.
Vineri, 21 iunie, frații și-au luat rămas-bun de la pământul Poloniei și de la surorile comunității din Harmeze, care i-au găzduit și slujit cu atâta căldură și dăruire; despărțirea de surori a fost cu adevărat emoționantă și plină de recunoștință, frații exprimându-și sincer mulțumirea, bucuria, toată prețuirea și prietenia lor. Pelerinajul a continuat. După ce au ajuns în țară și au poposit peste noapte la conventul fraților din Oradea, sâmbătă, 22 iunie, frații au făcut un ultim popas spiritual la Blaj, nevoind să încheie itinerarul lor fără a aduce cinstire noilor fericiți ai Bisericii Greco-Catolice, celor 7 Episcopi greco-catolici martiri, beatificați de curând de Sf. Părinte Papa Francisc. Frații au mers mai întâi pe Câmpia Libertății, pentru a aduce un omagiu oamenilor de seamă și eroilor care s-au jertfit pentru unitatea și independența neamului nostru, făcând o rugăciune și înălțând un cântec către Domnul. Apoi au celebrat Sf. Liturghie în catedrala episcopală din Blaj, în cinstea fericiților episcopi martiri, primiți cu bucurie și însoțiți de părintele paroh al catedralei și de Pr. prof. Cristian Barta, un vechi prieten al fraților franciscani.
După Sf. Liturghie, frații au luat împreună prânzul, moment ce a constituit o adevărată agapă frățească de încheiere a acestui pelerinaj, toți fiind plini de bucurie și de recunoștință pentru tot ceea ce au primit și au trăit în tot acest timp minunat, din providență dumnezeiască și prin grija Mamei cerești. Cu astfel de inimi pline și voioase, frații au pornit din nou spre casă, Domnul veghindu-i și ajutându-i să ajungă cu bine la Roman, în seara aceleiași zile.
Adresăm sincere mulțumiri Domnului, Maicii Sfinte și tuturor sfinților pe urmele cărora frații au pășit în tot acest pelerinaj pe care îl putem numi unul de purificare, de fraternitate, de rugăciune și de cunoaștere a ceea ce este bun, sfânt și frumos atât pe pământul Poloniei, cât și pe pământul țării noastre. Un sincer mulțumesc îndreptăm, de asemenea, tuturor acelora care au făcut posibil acest pelerinaj: părintelui rector, Marius-Petru Bîlha, care l-a conceput și l-a organizat cu grijă părintească, părintelui provincial, Teofil Petrișor, care l-a încuviințat și i-a susținut pe frați în acest demers, tuturor binefăcătorilor între care un loc aparte îl au Surorile Misionare ale Neprihănitei și ale Părintelui Kolbe, din comunitatea din Harmeze, și frații franciscani conventuali ai conventului din Oradea, care au oferit fraților găzduire și hrană atât la începutul, cât și la sfârșitul acestui pelerinaj. Fie ca acest sfânt pelerinaj fratern și formativ să aducă roadele cuvenite în sufletele fraților și în viața comunității. (fr. Iosif-Eduard Cadar pentru OFMConv.ro)
