Papa Francisc către Sinodul greco-catolic ucrainean

05.07.2019, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a mărturisit încă o dată că în tinerețe a avut un formator important în persoana Episcopului greco-catolic ucrainean Ștefan Czmil, care a activat mai mulți ani ca misionar în Argentina. Astfel a ajuns să cunoască ritul greco-catolic și să se atașeze de el. De asemenea și să îl cunoască pe actualul lider al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene (BGCU), PF Sviatoslav Șevciuc. „Să știți că privirea mea se îndreaptă în fiecare dimineață și în fiecare seară spre Sfânta Fecioară Maria pe care mi-a dăruit-o Preafericirea Sa, când a părăsit Buenos Aires pentru a asuma funcția de Arhiepiscop Major pe care Biserica i-a încredințat-o. În fața acelei icoane încep și închei zilele încredințând duioșiei Sfintei Fecioare Maria, care este Mamă, pe voi toți, Biserica voastră. Se poate spune că încep zilele și le termin ‘în ucraineană’, privind-o pe Sfânta Fecioară Maria.”

Aceste cuvinte au fost rostite astăzi, la întâlnirea pe care Sfântul Părinte a avut-o în Vatican cu membrii Sinodului permanent al BGCU, invitați pentru o întâlnire de două zile (5-6 iulie), la care participă și conducătorii unor dicastere din Curia Romană. Vorbind despre rolul Bisericii, Pontiful a spus că este „acela de a oferi o mărturie de speranță creștină”, completând imediat: „Nu o speranță a lumii, care se sprijină pe lucruri care trec, pleacă și vin, și adesea dezbină, ci speranța care nu dezamăgește niciodată, care nu cedează pasul descurajării, care știe să depășească orice suferință în forța dulce a Duhului”. Amintind de programul pastoral lansat de această Biserică acum câțiva ani, sub titlul „Parohie vie, loc de întâlnire cu Cristos viu”, Papa a îndemnat păstorii BGCU să se dedice în primul rând rugăciunii și vieții spirituale. „Este prima ocupație, Nici o altă ocupație nu trebuie pusă înaintea ei.”

În continuare, Sfântul Părinte a insistat pe apropierea păstorilor de turmă. „Apropierea păstorilor de credincioși este un canal care se construiește zi de zi și care aduce apa vie a speranței. Se construiește astfel, întâlnire după întâlnire, cu preoții care cunosc și iau la inimă preocupările oamenilor, iar credincioșii care, prin îngrijirile pe care le primesc, asimilează vestirea Evangheliei pe care păstorii o transmit.” A subliniat apoi trei piloni importanți pentru grija pastorală dată credincioșilor: Liturghia, spiritualitatea și cateheza. La final s-a oprit mai îndelung asupra conceptului de sinodalitate. „A fi Biserică înseamnă a fi comunitate care merge împreună. Nu este suficient a avea un Sinod: trebuie să fim Sinod. Biserica are nevoie de o intensă împărtășire internă: dialog viu între păstori și între păstori și credincioși. Ca Biserică Catolică orientală, deja aveți în dreptul canonic o exprimare sinodală marcată, care prevede o recurgere frecventă și periodică la adunările Sinodului Episcopilor. Dar în fiecare zi trebuie făcut Sinod, străduindu-vă să mergeți împreună, nu numai cu aceia care gândesc în același mod – acest lucru ar fi ușor -, ci cu toți cei care cred în Isus.”

Legat de sinodalitate a subliniat trei aspecte. „Înainte de toate ascultarea: a asculta experiențele și sugestiile confraților episcopi și preoți. Este important ca fiecare, în cadrul Sinodului, să se simtă ascultat. A asculta este cu atât mai important cu cât se urcă în ierarhie. Ascultarea înseamnă sensibilitate și deschidere la opiniile fraților, chiar și ale celor mai tineri, chiar și ale celor considerați mai puțin experți.” Apoi a vorbit despre coresponsabilitatea. „Nu putem să fim indiferenți în fața greșelilor sau a neatențiilor altora, fără a interveni în mod fratern dar convins: confrații noștri au nevoie de gândirea noastră, de încurajarea noastră, precum și de corectările noastre, pentru că, întocmai, suntem chemați să mergem împreună.” În fine, al treilea aspect a fost implicarea laicilor: „ca membri cu drept deplin ai Bisericii, sunt chemați și ei să se exprime, să dea sugestii. Părtași ai vieții ecleziale, ei trebuie nu numai primiți, ci ascultați. Și subliniez acest verb: a asculta. Cine ascultă, după aceea poate să vorbească bine. Cine este obișnuit să nu asculte, nu vorbește, latră.”

„Iubiți frați”, a spus Pontiful în încheiere, „aceste două zile de întâlnire, pe care le-am voit cu tărie, să fie momente forte de împărtășire, de ascultare reciprocă, de dialog liber, însuflețit mereu de căutarea binelui, în spiritul Evangheliei. Să ne ajute să mergem mai bine împreună. Este vorba, într-un anumit sens, de un soi de Sinod dedicat tematicilor care se află mai mult la inima Bisericii Greco-Catolice Ucrainene în această perioadă, marcată de conflictul militar aflat încă în desfășurare și caracterizată de o serie de procese politice și ecleziale mult mai ample decât cele referitoare la Biserica noastră catolică. Dar vă recomand acest spirit, acest discernământ asupra căruia să vă verificați: rugăciunea și viața spirituală pe primul loc; apoi apropierea, mai ales de cei care suferă; apoi sinodalitatea, drum împreună, drum deschis, pas după pas, cu blândețe și docilitate. Vă mulțumesc, vă însoțesc pe acest drum și vă cer, cu rugăminte, să vă amintiți de mine în rugăciunile voastre.”