Caius Ștefan Stepanescu – susținere publică a tezei „Aconfesionalitate și Catolicism”
25.07.2019, București (Catholica) - În data de 22 iulie 2019, ora 12.00, la sediul Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, a fost susținută public teza: „Aconfesionalitate și Catolicism”, a doctorandului Caius Ștefan Stepanescu – conducător științific: prof. univ. dr. Ion Bănșoiu.
Din Comisia pentru susținerea publică a tezei de doctorat au făcut parte: prof. univ. dr. Viorel Cernica – președinte, Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, prof. univ. dr. Gheorghe Vlăduțescu, membru al Academiei Române, prof. univ. dr. Constantin Aslam, directorul Departamentului de Teorie, Educație si Cercetare, Facultatea de Arte Plastice, Universitatea Națională de Arte – București, prof. univ. dr. Vasile Macoviciuc, director al Centrului de Cercetări al Departamentului de Filosofie și Științe Socio-umane din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Apreciată de către comisie cu calificativul „Foarte bine”, lucrarea bine documentată științific se înscrie în seria studiilor având drept subiect relațiile dintre religie și stat, o temă extrem de actuală în lumea contemporană.
După cum notează autorul, „pe parcursul istoriei omenirii relațiile religie-stat au evoluat într-o direcție sau alta în funcție de stat și în funcție de fiecare religie în parte. În prezent, în statele europene și de mentalitate europeană există dezbateri pe această temă la ordinea zilei. În general lumea occidentală s-a mentalizat cu ideea unei separări între religie și stat, adică idea de „stat aconfesional”. Însă mai există voci, de diferite tendințe, care consideră statul confesional ca structura ideală realizării umane”. În Europa, lumea de tradiție creștină se află într-un evident impas. La început, creștinismul nu a fost un factor secundar, ci principal contributor la formarea civilizației europene și la evoluția acesteia. S-a afirmat de multe ori că pilonii civilizației occidentale ar fi: filosofia greacă, dreptul roman, și creștinismul.
Lucrarea structurată în patru capitole, de sine stătătoare, îmbină filosofia politică, ontologia, epistemologia, teodiceea (teologia naturală), filosofia religiei și antropologia filosofică. Primul dintre capitole prezintă filosofia politică, noțiunile, obiectul și metologia cercetării, precum și relația dintre stat și religie în cadrul filosofiei politice. Cel de-al doilea creionează natura statului, cu subcapitolele aferente acestuia, respectiv binele comun, etica și politica, binele public și regimul politic. Cel de-al treilea capitol parcurge pe o cale sistematică în cazul demonstrării naturii spirituale a omului, pentru a începe prin analizarea fenomenologică și metafizică a facultăților sale specifice, inteligența și voința, după cum este tratată persoana, și în cele din urmă este analizată originea, moartea, nemurirea și destinul final al omului. Ultimul dintre capitolele tratate, teoretizează noțiunea de stat, cu principalele ei caracteristici și dimensiuni, și legitimizată realitatea religioasă ca o realitate de rațiune, trecând de la analiza relației între polis și religie. În cadrul acestui capitol sunt enumerate tipurile de stat în funcție de relația lor cu religia, precum și aspecte practice ale relației polis-religie în cadrul statului acofesional, făcând mai întâi diferența între credință și religie, și apoi analizând aspectele concrete ale pluralismului religios, libertății religioase și educației religioase.
În concluzie, candidatul a legitimat prezența religiei confesionale în școlile publice, ca un drept fundamental al omului la o educație integrală în conformitate cu natura sa umană. Totodată, a amintit faptul că în ciclurile inferioare opțiunea educației religioase trebuie să le revină părinților, iar în cele superioare elevilor în sine, și că religia nu poate fi o opțiune alternativă nici cu etica, și nici cu istoria religiilor, deoarece fiecare are un obiect diferit, fie material, fie formal, și toate sunt complementare. De asemenea, ca parte a lucrării sale, a evidențiat necesitatea unei formări în materia religiei naturale, ca parte a filosofiei, odată atinsă vârsta rațiunii abstracte, pentru ca astfel se pot forma oameni integrii, liberi de prejudecăți și superstiții, cu o viziune critică, conștienți asupra propriei lor demnități și asupra propriului lor destin. (Marius Oanță)
Imagini
