Interviu cu ambasadorul Republicii Polone la Chișinău (I)
06.08.2019, Chișinău (Catholica) - Excelența Sa Bartłomiej Zdaniuk este ambasador al Republicii Polone la Chișinău din anul 2017 și un participant activ și bun prieten al Bisericii Catolice din Republica Moldova. Excelența Sa a oferit un interviu pentru CatolicMold.md în care, lăsând complet la o parte aspectele politice, a vorbit despre viziunea sa asupra credinței și Bisericii. Redăm în continuare prima parte din amplul interviu.
– Prezența în Republica Moldova a unei mari comunități poloneze vă angajează în rolul de ambasador, dar în același timp vă oferă ocazia de a vă mărturisi credința catolică. Poate exista vreo contradicție între ambasador și credincios?
– Aceste ipostaze se îmbină în viața fiecărui credincios. Nu e nici o diferență pentru că meseria pe care o ai nu constituie și nu trebuie să constituie o piedică pentru viața ta spirituală. Dacă ești credincios, indiferent de meseria ta, trebuie să trăiești într-un mod anume, într-un mod care respectă ce a fost spus în poruncile lui Dumnezeu, în poruncile Bisericii. De aceea nu văd nici o contradicție. Cel care este credincios este chemat la un mod de viață și meseria nu este o piedică.
– Poporul polonez s-a format prin credință și prin mărturia marilor sfinți, ultimul fiind Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Ce spun acești sfinți polonezi moderni pe calea credinței?
– Sunt foarte mulți sfinți polonezi, este greu să facem un rezumat. Dacă pornim de la primul sfânt, Sfântul Adalbert, în limba polonă Sfântul Wojciech, care a fost martirizat în anul 997, deci acum 1022 de ani, până acum avem desigur o bogăție mare a sfinților, ceea ce e foarte bine. Aceasta arată cât de rodnic este pământul nostru. O parte dintre sfinți sunt cei care au luptat în același timp pentru credință, independența patriei și demnitatea omului. Sfântul Maximilian Kolbe, mare martir, omorât în 1941 la Auschwitz. Binecuvântatul părinte Jerzy Popiełuszko, omorât în 1984 de către, probabil, serviciile secrete comuniste. Probabil, pentru că sunt mai multe variante. Dar sunt și sfinți din perioada anterioară. A fost canonizată recent regina Hedwiga, o sfântă de la sfârșitul secolului al XIV-lea. A fost și Sfântul Stanislaw, Episcop de Cracovia, care a fost un sfânt din secolul al XI-lea, care a fost omorât de regele Boleslaw chiar în timpul Liturghiei, pentru că nu a vrut să se supună voinței regelui, și a devenit o persoană foarte importantă pentru neamul polonez, mai ales la Cracovia, dar nu numai.
Îi vedem pe foarte mulți care au făcut mult totodată și pentru Biserică și pentru oameni, și pentru patrie, și cred că aceste persoane nu făceau nici o deosebire, că ar fi activat pentru Biserică, atunci nu și pentru țară. Este un fel de pachet. Nu poți să trasezi o diferență, dacă trăiești cu adevărat respectând niște valori, între binele Bisericii și dorința ta de mântuire, pe de o parte, și pe de altă parte, binele oamenilor, libertatea, independența și bunăstarea țării în care tu trăiești. Desigur, au fost alți sfinți, care poate au avut o activitate mai mult spirituală, și bineînțeles o persoană sfântă recentă, din secolul al XX-lea, Sfânta Faustina, prin activitatea căreia omenirea a redescoperit un lucru foarte important care este milostivirea lui Dumnezeu. Deci, avem și asemenea persoane, care au trăit în mod silențios, au trăit în mănăstire, dar bogăția vieții spirituale a fost atât de mare că acum vedem cât de departe noi am mers. Și, bineînțeles, Papa Ioan Paul al II-lea este tot o persoană importantă, care cred că acoperă ambele domenii. Și sfânt patriot și organizatorul vieții sociale, dar totodată și intelectual și o persoană cu o dimensiune mistică dezvoltată. Cum spuneau cei care îl cunoșteau, că este un Papa al rugăciunii, se ruga foarte foarte mult, și dezvolta această legătură cu Dumnezeu.
Așteptăm în Polonia o altă, deocamdată beatificare, o altă persoană din secolul al XX-lea, Cardinalul Stefan Wyszyński, care a fost Primatul Poloniei din 1948 până la moartea sa în 1981, și de fapt dânsul a fost persoana care s-a împotrivit în modul cel mai curajos puterii comuniste, mai ales în perioada stalinistă, care dorea cumva să controleze Biserica, să obțină ca Biserica Catolică să devină una obedientă, una care va colabora cu regimul, să devină un fel de slugă a sistemului. Și aici, Wyszyński, desi a fost supus presiunilor, chiar a fost arestat timp de trei ani, nu s-a predat, nu a acceptat vreo colaborare. Și fără Cardinalul Wyszyński nu ar fi fost posibilă ascensiunea Cardinalului Wojtyla, care a devenit Papa Ioan Paul al II-lea.
– O întrebare mai stranie, dar interesantă: ce îi cere Bunului Dumnezeu un ambasador atunci când se roagă?
– Cred că aici iarăși nu ne deosebim. Toți suntem oameni. Și mai ales că dacă ești ambasador, de la bun început știi că este pentru o perioadă anume, nu ești ambasador pe viață. De aceea, nimeni nu pierde contactul cu realitatea. Toți ambasadorii pe care eu îi cunosc sunt oameni cu exact aceleași provocări pe care le au alte persoane. De ce avem nevoie? Avem nevoie, în primul rând, de harul lui Dumnezeu, de ajutorul Duhului Sfânt, de milostivirea lui Dumnezeu, de ajutorul pe care ni-l oferă toți sfinții. Dar bineînțeles, să și analizăm în timpul rugăciunii ce am reușit, ce nu am reușit, unde încă trebuie să facem un efort, un efort pe care îl facem noi, dar bineînțeles, cel puțin așa trebuie să considere un credincios, cu ajutorul lui Dumnezeu. Schimbările din viața noastră nu vor fi posibile numai cu efortul nostru. Trebuie să fie și acest har, trebuie să fie și această intervenție a lui Dumnezeu. De fapt, e un fel de colaborare. Dar aceasta nici nu înseamnă că dacă este harul lui Dumnezeu atunci noi nu trebuie să facem nici un efort. Trebuie și unul și altul. Și acesta este un proces care durează întreaga viață, și nu se termină niciodată.
Deci, cumva, noi urcăm mai sus pe această scară. E un fel de munte, și noi mergem spre vârful muntelui. Dar știm că în viața asta sunt și munți, dar sunt și momente în care trebuie să coborâm. Deci, nu este absolut nimic extraordinar. Rugăciunea mea nu s-a schimbat atunci când am devenit ambasador. Include același lucru. Adică harul lui Dumnezeu ca să știm să avem un comportament corespunzător, ca să știm să înțelegem situațiile în care ne pune viața.
