Papa Francisc: „Suveranismul mă înspăimântă, duce la războaie”
10.08.2019, Vatican (Catholica) - Papa deschide ușa punctual la 10.30, cu zâmbetul său gentil. Intră într-una din camerele pe care le folosește pentru a-i primi pe oameni, înzestrată cu esențialul, fără distrageri sau luxuri, numai un crucifix atârnat de perete. Am ajuns de la intrarea Perugino, cea mai apropiată de Casa Santa Marta. Scenariu obișnuit: câteva reverende, jandarmi și gărzi elvețiene. Pe fundal, cupola Bazilicii San Pietro. În Vatican obișnuita rutină este încetinită de zăpușeală și de climatul de vacanță. Pentru Papa Francisc nu este o zi oarecare: este 6 august, a 41-a aniversare a morții Sfântului Papă Paul al VI-lea, Pontif deosebit de îndrăgit de Papa Francisc: „În această zi caut mereu un moment pentru a coborî în Grotele de sub Bazilică”, va revela el, „și a sta, singur, în rugăciune și tăcere în fața mormântului său. Îmi face bine la inimă.” Politețurile durează puțin, într-o clipă suntem în miezul conversației.
Papa Francisc este vesel și relaxat. Și concentrat. Impresionează capacitatea sa de ascultare. Privește mereu în ochi. Niciodată nu se uită la ceas. Își ia pauzele necesare înainte de a exprima un gând delicat. Vorbește despre Europa, Amazonia și ambient. Colocviul este intens și fără întreruperi. Papa nu bea nici o gură de apă. Îi amintim aceasta, el dă din umeri și răspunde, zâmbind: „Nu sunt unicul care nu a băut”.
– Sanctitate, Dvs ați exprimat auspicii ca „Europa să redevină vistul părinților fondatori”. Ce vă așteptați?
– Europa nu poate și nu trebuie să se dizolve. Este o unitate istorică și culturală precum și geografică. Visul părinților fondatori a avut consistență pentru că a fost o realizare a acestei unități. Acum nu trebuie să se piardă acest patrimoniu.
– Cum o vedeți astăzi?
– A slăbit cu trecerea anilor, și din cauza unor probleme de administrație, de disensiuni interne. Dar trebuie salvată. După alegeri, sper ca să înceapă un proces de relansare și ca să meargă înainte fără întreruperi.
– Sunteți mulțumit de desemnarea unei femei în funcția de președinte al Comisiei Europene?
– Da. Și pentru că o femeie poate fi potrivită pentru a reînsufleți forța părinților fondatori. Femeile au capacitatea de a pune laolaltă, de a uni.
– Care sunt provocările principale?
– Una pentru toate: dialogul. Între părți, între oameni. Mecanismul mental trebuie să fie „mai întâi Europa, apoi fiecare dintre noi”. Acel „fiecare dintre noi” nu este secundar, este important, dar contează mai mult Europa. În Uniunea Europeană trebuie să se vorbească, să se confrunte, să se cunoască. În schimb uneori se văd numai monologuri de compromis. Nu: este nevoie și de ascultare.
– Ce anume folosește pentru dialog?
– Trebuie pornit de la propria identitate.
– Iată, identitățile: cât de mult contează? Dacă se exagerează cu apărarea identităților nu se riscă izolarea? Cum se răspunde la identitățile care generează extremisme?
– Vă dau exemplul dialogului ecumenic: eu nu pot să fac ecumenism decât pornind de la faptul că sunt catolic, iar celălalt care face ecumenism cu mine trebuie să o facă drept protestant, ortodox… Propria identitate nu se negociază, se integrează. Problema exagerărilor este că se închide propria identitate, nu se deschide. Identitatea este o bogăție – culturală, națională, istorică, artistică – și fiecare țară are propria identitate, dar trebuie integrată cu dialogul. Acest lucru este decisiv: de la propria identitate trebuie să se deschidă la dialog pentru a primi de la identitățile celorlalți ceva mai mare. A nu uita niciodată că totul este superior părții. Globalizarea, unitatea nu trebuie concepută ca o sferă, ci ca un poliedru: fiecare popor păstrează propria identitate în unitate cu celelalte.
– Care sunt pericolele suveranismelor?
– Suveranismul este o atitudine de izolare. Sunt preocupat pentru că se aud discursuri care se aseamănă cu acelea ale lui Hitler din 1934. „Mai întâi noi. Noi… noi…”: sunt gânduri care provoacă frică. Suveranismul este închidere. O țară trebuie să fie suverană, dar nu închisă. Suveranitatea trebuie apărată, dar trebuie protejate și promovate și raporturile cu celelalte țări, cu Comunitatea Europeană. Suveranismul este o exagerare care se termină rău mereu: duce la războaie.
– Și populismele?
– Același discurs. La început înțelegeam greu pentru că studiind teologia am aprofundat popularismul, adică acea cultură a poporului: dar un lucru este ca poporul să se exprime, un alt lucru este a impune poporului atitudinea populistă. Poporul este suveran (are un mod de a gândi, de a se exprima și de a simți, de a evalua), în schimb populismele ne duc la suveranisme: acel sufix, „isme”, nu face bine niciodată.
– Care este calea de parcurs cu privire la tema migranți?
– Înainte de toate, a nu neglija niciodată dreptul cel mai important al tuturor: cel la viață. Imigrații vin mai ales pentru a scăpa de război sau de foame, din Orientul Mijlociu și din Africa. Cu privire la război, trebuie să ne angajăm și să luptăm pentru pace. Foamea interesează îndeosebi Africa. Continentul african este victimă a unui blestem crud: în imaginarul colectiv pare că este exploatat. În schimb o parte a soluției este de a investi acolo pentru a ajuta la rezolvarea problemelor lor și a opri astfel fluxurile migratoare.
– Dar din moment ce vin la noi cum trebuie să ne comportăm?
– Trebuie urmate criterii. Primul: a primi, care este și o datorie creștină, evanghelică. Ușile trebuie deschise, nu închise. Al doilea: a însoți. Al treilea: a promova. Al patrulea: a integra. În același timp, guvernele trebuie să gândească și să acționeze cu prudență, care este o virtute a conducerii. Cel care administrează este chemat să raționeze cu privire la câți migranți pot fi primiți.
– Și dacă numărul este superior posibilităților de primire?
– Situația poate să fie rezolvată prin dialogul cu celelalte țări. Există state care au nevoie de oameni, mă gândesc la agricultură. Am văzut că recent în fața unei urgențe s-a întâmplat ceva de acest gen: aceasta îmi dă speranță. Și apoi, știți ce ar mai folosi?
– Ce anume?
– Creativitate. De exemplu, mi-au povestit că într-o țară europeană există orășele semi-goale din cauza scăderii demografice: s-ar putea transfera acolo unele comunități de migranți, care printre altele ar fi în măsură să reînsuflețească economia din zonă.
– Pe ce valori comune trebuie bazată relansarea UE? Europa mai are nevoie de creștinism? Și în acest context ce rol au ortodocșii?
– Punctul de pornire și de repornire sunt valorile umane, ale persoanei umane. Împreună cu valorile creștine: Europa are rădăcini umane și creștine, istoria relatează aceasta. Și când spun aceasta, nu despart catolici, ortodocși și protestanți. Ortodocșii au un rol foarte prețios pentru Europa. Toți avem aceleași valori fundamentale.
– Să traversăm în mod ideal oceanul și să ne gândim la America de Sud. De ce ați convocat în Vatican, în octombrie, un Sinod despre Amazonia?
– Este „copil” al lui Laudato si’. Cine nu a citit-o nu va înțelege niciodată Sinodul despre Amazonia. Laudato si’ nu este o enciclică verde, este o enciclică socială, care se bazează pe o realitate „verde”, păstrarea creației.
– Există vreun episod semnificativ pentru Dvs?
– În urmă cu câteva luni șapte pescari mi-au spus: „În ultimele luni am adunat 6 tone de plastic”. Alaltăieri am citit despre un ghețar enorm din Islanda care s-a topit aproape de tot: i-au construit un monument funebru. Cu incendiul din Siberia câțiva ghețari din Groenlanda s-au topit, în tone. Oamenii dintr-o țară din Pacific se mută pentru că peste douăzeci de ani insula pe care trăiesc nu va mai exista. Însă realitatea care m-a tulburat mai mult este încă alta.
– Care?
– Overshoot Day: la 29 iulie am epuizat toate resursele regenerabile din 2019. Din 30 iulie am început să consumăm mai mult resurse decât cele pe care planeta reușește să le regenereze într-un an. Este foarte grav. Este o situație de urgență mondială. Și Sinodul nostru va fi un sinod de urgență. Însă atenție: un sinod nu este o reuniune de oameni de știință sau de politicieni. Nu este un parlament: este altceva. Se naște din Biserică și va avea misiune și dimensiune evanghelizatoare. Va fi o muncă de comuniune condusă de Duhul Sfânt.
– Dar pentru ce să ne concentrăm asupra Amazoniei?
– Este un loc reprezentativ și decisiv. Împreună cu oceanele contribuie în manieră determinantă la supraviețuirea planetei. Mare parte din oxigenul pe care îl respirăm vine de acolo. Iată pentru despădurirea înseamnă a ucide omenirea. Și apoi Amazonia implică nouă state, așadar nu se referă la o singură națiune. Și mă gândesc la bogăția biodiversității amazoniene, vegetală și animală: este minunată.
– La Sinod se va discuta și posibilitatea de a hirotoni „viri probati”, bărbați bătrâni și căsătoriți care pot remedia lipsa de cler. Va fi una din temele principale?
– Absolut nu: este pur și simplu un număr din Instrumentum laboris (documentul de lucru, nr). Ceea ce este important vor fi slujirile evanghelizării și diferitele moduri de a evangheliza.
– Care sunt piedicile în calea salvgardării Amazoniei?
– Amenințarea vieții populațiilor și a teritoriului derivă din interese economice și politice ale sectoarelor dominante ale societății.
– Așadar cum trebuie să se comporte politica?
– Să elimine propriile complicități și corupții. Trebuie să își asume responsabilități concrete, de exemplu cu privire la tema minelor sub cerul liber, care otrăvesc apa provocând atâtea boli. Apoi este problema fertilizantelor.
– Sanctitate, ce anume vă temeți mai mult decât orice pentru planeta noastră?
– Dispariția biodiversității. Noi boli letale. O derivă și o devastare a naturii care vor putea duce la moartea omenirii.
– Întrevedeți vreo conștientizare cu privire la tema ambient și schimbare climatică?
– Da, îndeosebi în mișcările de tineri ecologiști, ca aceea condusă de Greta Thunberg, „Fridays for future”. Am văzut o pancartă a lor care m-a impresionat: „Viitorul suntem noi!”.
– Conduita noastră zilnică – adunare diferențiată, atenția de a nu irosi apa în casă – poate avea incidență sau este insuficientă pentru a contrasta fenomenul?
– Are incidență, bineînțeles, pentru că este vorba de acțiuni concrete. Și apoi, mai ales, creează și răspândește cultura de a nu murdări creația. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
