Papa Francisc: Creștini sau doar turiști spirituali?
21.08.2019, Vatican (Catholica) - Când iubirea și comuniunea nu sunt trăite cu adevărat, creștinul este de fapt un „turist”, care tranzitează Biserică, a spus Papa Francisc astăzi. „Există atâția turiști în Biserică ce sunt mereu în trecere, dar niciodată nu intră în Biserică: este turismul spiritual care îi face să creadă că sunt creștini, în timp ce sunt numai turiști ai catacombelor. Nu, nu trebuie să fim turiști în Biserică, ci frații unii ai altora. O viață bazată numai pe scoaterea de profit și avantaj din situații în dauna altora provoacă în mod inevitabil moartea interioară. Și câte persoane se declară aproape de Biserică, prieteni ai preoților, ai Episcopilor în timp ce ei caută numai propriul interes. Acestea sunt ipocriziile care distrug Biserica!”
Aceste afirmații au fost făcute în contextul audienței generale de miercuri, 21 august 2019, desfășurate în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Pontiful a continuat seria de cateheze despre Faptele apostolilor, oprindu-se asupra sfârșitului de capitol 4 și începutului de capitol 5, în care aflăm cum primii creștini își puneau împreună bunurile. „Aceasta este experiența primei comunități creștine: a pune în comun, a împărtăși, a comunica, a participa, nu a se izola.” A explicat că trăirea comuniunii are o dimensiune esențială în „participarea la Trupul și Sângele lui Cristos”, dar că această participare trebuie să se și „simtă” concret prin dimensiunea mai dificilă: „punerea în comun a bunurilor și colecta”. „Dacă vreți să știți dacă sunteți buni creștini trebuie să vă rugați, să încercați să vă apropiați de Împărtășanie, de Sacramentul Reconcilierii. Dar acel semnal că inima ta s-a convertit este atunci când convertirea ajunge la buzunare, ceea ce atinge propriul interes: acolo este unde se vede dacă unul este generos cu alții, dacă unul îi ajută pe cei mai slabi, pe cei mai săraci. Când convertirea ajunge acolo, fii sigur că este o adevărată convertire. Dacă rămâne numai în cuvinte nu este o convertire bună.”
În Faptele apostolilor vedem cum primii creștini vindeau case și terenuri, punând banii la dispoziția apostolilor, care îi „împărțeau fiecăruia după cum avea nevoie” (4,35). „Biserica a avut mereu acest gest al creștinilor care se despuiau de lucrurile pe care le aveau în plus, de lucrurile care nu erau necesare pentru a le da celor care aveau nevoie. Și numai bani: și timp.” Și a lăudat ca exemplu concret pe cei ce fac voluntariat, dăruindu-și timpul pentru a-i ajuta pe alții. Când lumea privea la primii creștini, ce trăiau după logica dăruirii, spuneau: „Priviți cum se iubesc!”, a amintit Papa. Dar nu era o iubire în vorbe, a subliniat el, ci în fapte. „A iubi ajunge până la buzunare, ajunge la despuierea și de impedimentul banului pentru a-l da altora, mergând împotriva propriului interes. A fi membre ale trupului lui Cristos îi face pe credincioși coresponsabili unii de alții.” A amintit, de la începutul capitolului 5, anti-exemplul dar de Anania și Safira, care „decid să dea numai o parte apostolilor și să țină cealaltă parte pentru ei înșiși. Această înșelătorie întrerupe lanțul împărtășirii gratuite, împărtășirea senină, dezinteresată și consecințele sunt tragice, sunt fatale.”
Sfântul Părinte și-a încheiat cateheza rugându-se ca „Domnul – cer asta pentru noi toți – să reverse asupra noastră Duhul Său de duioșie care învinge orice ipocrizie și răspândește acel adevăr care hrănește solidaritatea creștină, care, departe de a fi activitate de asistență socială, este exprimarea indispensabilă a naturii Bisericii, mamă preaduioasă a tuturor, în special a celor mai săraci”.
