Olivier Roy: Lumea islamică tot mai secularizată
23.08.2019, Roma (Catholica) - „Când se vorbește despre dialog între religii este vorba de a defini bine cui ne adresăm: se vorbește între religioși, între credincioși sau între persoane care aparțin la culturi diferite.” Adică este important „să se cunoască pentru a se înțelege și să se înțeleagă pentru a conviețui”. Este convins de aceasta politologul francez Olivier Roy, co-președinte al Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate (RSCAS), și titular al catedrei de studii mediteraneene la European University Institute care a avut o intervenție la Întâlnirea de la Rimini, împreună cu Muhammad Bin Abdul Karim Al-Issa, secretar general al Ligii Musulmane Mondiale. Tocmai tema dialogului cu islamul a fost fundalul la întâlnire la sfârșitul căreia agenția SIR a adresat câteva întrebări politologului.
– Care este dificultatea cea mai mare care se poate întâlni în înțelegerea și cunoașterea islamului?
– Este greutatea de a concepe islamul ca o religie pentru că se tinde să fie văzut prin prisma ideologiei politice, așadar a islamismului sau prin cea a culturii și a lumii arabe. În schimb trebuie să ne întoarcem la dimensiunea sa religioasă, amintind că nu toți musulmanii sunt credincioși, așa cum nu toți europenii sunt creștini. Apoi există o dezlipire între comunitățile de credință și cultura înconjurătoare care este tot mai secularizată și laică. Secularizare care cuprinde și lumea musulmană și este deosebit de vizibilă în țările din Maghreb (zona din vestul Africii de Nord care dă spre Mediterana și spre Atlantic, nr).
– Cu ce consecințe?
– În Egipt președintele Al Sisi a interzis ateismul prin lege. De fapt există o falie crescândă de persoane care nu sunt credincioase și care revendică ateismul lor. Și în Tunisia se întâmplă ceva asemănător, unde elanul de secularizare se referă la clasele medii și înalte ale societății, care cer o laicitate stil francez, cu o separare între religie și stat. În Maghreb există mișcări crescânde care invocă libertatea de a practica sau nu Ramadanul. În Iran avem o populație secularizată ca reacție la regim.
– Secularizarea ar putea influența dialogul dintre religii?
– Cu siguranță are un impact evident atât în lumea musulmană cât și în cea creștină. Aceste mișcări arată că există o dezlipire între cel care revendică o secularizare și cel care nu o revendică. În urmă cu 20 de ani reîntoarcerile fundamentaliste erau mult mai puternice așa cum dă mărturie prezența unui număr mai mare de partide islamiste față de astăzi. În țări precum Tunisia și Maroc predomină astăzi partide pe care am putea să le definim normale. În Algeria am văzut coborând în piață un milion de demonstranți care proslăveau națiunea și democrația fără a flutura nici măcar un steag verde.
– Acest fenomen al secularizării are influențe și asupra islamului european?
– Există două tendințe: una fundamentalistă de tip salafit, care agită sperietoarea pierderii rădăcinilor islamului, și una mai liberală care este o formă de islam tot mai laic și secularizat. Tendința fundamentalistă a fost foarte vie în anii ’90 și 2000 dar acum este în scădere. În schimb islamul mai liberal este în creștere prin venirea unei generații de clasă medie-înaltă expresie a celei de-a doua generații care a dobândit un status socio-economic diferit. Se vede asta în țări precum Franța, Regatul Unit și Germania unde chiar se asistă la nașterea unei burghezii musulmane. Fenomen pe care încă nu l-am înregistrat în Italia și Spania.
– Totuși rămâne percepția negativă pe care Europa și lumea occidentală o au despre islam. De ce?
– Este o percepție care poate fi condusă la un conflict de natură politică. Este suficient să ne gândim la revoluția iraniană din 1978 care a transformat monarhia țării într-o republică islamică șiită și care a dat imaginea unei revoluții radicale și politizate. În timpuri mai recente am asistat la radicalizarea care a ajuns în matricea teroristă pornind de la Al Qaeda. Problema islamică a fost adesea suprapusă terorismului: unii au teoretizat că rădăcinile terorismului trebuiau regăsite în Coran și în religie. Astăzi mulți muftii și teologi islamici au avut o conștientizare puternică referitor la necesitatea de a asuma poziții mai dialogice și de a se expune pentru acestea. Lucruri care până acum câțiva ani erau inimaginabile eventual datorită motivațiilor politice legate de conflictul arabo-izraelian, de războiul în Irak și în Siria.
– Fenomenul migrator pare să alimenteze această percepție negativă pentru că este adesea asociată cu prezența islamică…
– Această teză putea să aibă o validitate a sa în anii ’60 și ’70 când migrațiile din țări precum Turcia și din Africa de Nord erau legate de căutarea de loc de muncă. Astăzi migrațiile sunt mult mai extinse și migranții vin din atâtea părți ale lumii. Este o asociație care nu mai are valoare.
– Cu privire la dialog, în ce mod a evaluat lumea islamică documentul despre fraternitate semnat la Abu Dhabi de Papa Francisc și de marele imam de Al Azhar, Al Tayyib?
– A exprimat o apreciere foarte mare. Este vorba de o cotitură epocală așa cum este mărturisit și de Muhammad Bin Abdul Karim Al-Issa, secretar general al Ligii Musulmane Mondiale. Un fapt așa de semnificativ până acum câțiva ani ar fi fost inimaginabil. Nimeni nu ar fi avut curajul să semneze un asemenea text mai ales printre musulmani. (material tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
