Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin, aproape de inaugurare
12.09.2019, Oradea (Catholica) - Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin se pregătește să își deschidă larg porțile publicului în luna octombrie 2019. După o perioadă de 4 ani de restaurări și lucrări locul natal al marelui om politic va deveni un spațiu viu, în care se vor desfășura diferite activități culturale, sociale și spirituale, destinate cu predilecție tinerelor generații, așa cum și-a dorit Iuliu Maniu.
Potrivit pr. Cristian Borz, paroh al parohiei greco-catolice „Întâmpinarea Domnului” din Bădăcin și coordonator al acestui proiect de suflet, „lucrările au început în octombrie 2015, iar în aceste zile, se încheie amenajarea interioară a casei și curtea exterioară, cu ultimele detalii. Sâmbătă,7 septembrie a.c., s-a desfășurat aici o amplă acțiune de voluntariat, la finalul căreia au fost montate 22 de planșe memoriale, vitrinele și mobilierul, care din 2010 au fost păstrate în demisolul bisericii , obiectele de mobilier și tot ce a aparținut familiei Maniu. Tematica a fost realizată de Muzeul de Istorie și Artă Zalău.”
În prima săptămână a lunii septembrie a.c. a ajuns la Bădăcin și PS Virgil Bercea, care a urmărit îndeaproape în toți acești ani stadiul lucrărilor: „ne-am bucurat că Preasfinția Sa a trecut pe la Bădăcin, pentru a vedea stadiul final al lucrărilor, spune pr. Borz, și pentru a planifica inaugurarea care va avea loc în luna octombrie a.c. Aceasta va cuprinde o slujbă de sfințire, un Parastas în memoria celor care au locuit aici, depuneri de coroane și discursuri ale oficialităților. Casa Memorială de la Bădăcin este amenajată ca un muzeu, dar având un salon foarte generos (70 m2). Împreună cu cei de la Muzeul de Istorie și Artă Zalău, Direcția pentru Cultură și arhitectul Octavian Mut, atunci când am făcut proiectul, în 2012, ne-am gândit ca acel spațiu să nu îl umplem cu mobilier, ci să fie amenajat cu planșe și vitrine, ca atunci când organizăm un eveniment sau o activitate să îl avem la dispoziție. Nu ne dorim să fie un loc în care cineva intră, vizitează și iese, ci un loc viu, în care tot timpul se desfășoară activități. Exact așa cum Iuliu Maniu și-a dorit: ca tinerii cu precădere să aibă un loc al lor, precum a lăsat scris în Testamentul din ’41. Iuliu Maniu lăsa pe atunci proprietatea aceasta Episcopiei cu scopul de a se folosi înspre «educarea și ocrotirea tinerelor generații». Exact aceasta ne dorim să fie!” Lucru subliniat și de PS Virgil, pentru care toată proprietatea de la Bădăcin – casa și tot ce s-a făcut în acest scop – „sigur, este și un loc memorial, dar să nu este doar atât… Se dorește a fi o memorie vie!”.
Pr. Cristian Borz ne mărturisește că fiecare obiect din Casa de la Bădăcin care a fost recuperat de-a lungul timpului, ar putea să aibă propria sa istorioară: „avem un covor din Baia-Mare, dulapuri, o vitrină dintr-un Liceu industrial din Zalău, toate aparținând familiei Maniu. Nu știm cum au ajuns acolo. Știm doar că, după arestarea lui Iuliu Maniu, cea mai mare parte a mobilierului său a ajuns în sediul Partidului Muncitoresc Român (ulterior Partidul Comunist). De acolo, a fost dus fie în diverse instituții statale, fie la persoane private. Au fost oameni în vârstă, în special din Zalău, care ne-au spus unde ar fi posibil să le găsim. Ultima piesă – telefonul lui Iuliu Maniu – a fost recuperat din Șimleul Silvaniei, de la cineva care l-a păstrat și i l-a dat pr. protopop Nicolae Bodea. L-am curățat, l-am aranjat și a revenit acasă, la Bădăcin.”
„În Casa de la Bădăcin a trăit o întreagă familie de luptători. Putem să începem cu Simion Bărnuțiu, unchi pe linie maternă al lui Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu. Continuând apoi cu fratele mamei, Iuliu Coroianu, principalul redactor al Memorandum-ului de la 1892; tatăl lui Iuliu Maniu, un jurist renumit care a făcut parte din generația memorandiștilor; Iuliu Maniu, căruia îi cunoaștem deja toată activitatea politică; sora sa, Cecilia, care a fost călugăriță franciscană, și ea victimă a sistemului comunist – moare în ’56, de foame, cu domiciliu obligatoriu, fiind lăsată fără nici o sursă de venit, ea, cea care a fondat un Orfelinat de fete la Șimleu Silvaniei; mama lui Iuliu Maniu, care a condus timp de 16 ani o societate de emancipare a femeilor din Sălaj, a înființat Școala normală de fete de la Șimleu Silvaniei – vorbim așadar despre o întreagă familie și despre contribuția pe care această familie a avut-o la emanciparea poporului și a românilor din Ardeal.”
Acest proiect a fost susținut încă de la început de Episcopia Greco-Catolică de Oradea, alături de donatori din țară și străinătate, fundații și de Primăria Oradea: „Din păcate Statul nu s-a implicat”, mărturisește pr. Cristian, „dar au fost oamenii care au pus mână de la mână, care și-au dorit refacerea acestui monument. Au fost oameni care au spus «părinte, am 20 RON pe care vreau să îi donez» și le-am răspuns că banii d-voastră, împreună cu ceilalți, pun mână de la mână.”
