Papa Francisc: Preoția este un dar, nu o funcție sau un contract de muncă
19.09.2019, Vatican (Catholica) - Preoția este un dar al Domnului care „și-a îndreptat privirea asupra noastră și ne-a spus: «Urmează-mă!»”, mai înainte de a fi o slujire, și nicidecum „o funcție” sau „un contract de muncă”. La Sfânta Liturghie celebrată în dimineața de joi, 19 septembrie 2019, în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului, Papa Francisc a avut în fața sa numeroși credincioși, dar și mulți Episcopi și preoți care au concelebrat la Sf. Altar. La predică, Pontiful i-a amintit pe cei care sărbătoreau 25 de ani de preoție, precum și pe Cardinalul italian Edoardo Menichelli, Arhiepiscop emerit de Ancona, care se apropie de vârsta de 80 de ani.
În cuvântul său, Papa i-a îndemnat pe toți, începând cu propria persoană, la o reflecție despre prima lectură a Sfintei Liturghii, luată din prima Scrisoare a Sf. Apostol Paul către Timotei. „Nu neglija darul care este în tine”, spune apostolul tânărului Timotei, un dar „care ți-a fost dat prin profeție împreună cu impunerea mâinilor prezbiterilor” (v. 14). Papa a scos în evidență „darul” preoției, o realitate care trebuie privită cu suflet contemplativ: „Nu este un pact de muncă: ‘eu trebuie să fac’. Ceea ce fac se află pe locul doi. Eu trebuie să primesc darul și să îl păstrez ca dar. De aici izvorăște totul, din contemplarea darului. Când noi uităm de acest lucru, ne însușim darul și îl transformăm în funcție. Se pierde, astfel, inima ministerului sacru, se pierde privirea lui Isus care s-a uitat la noi toți și ne-a spus: ‘Urmează-mă!’, se pierde gratuitatea.”
„Din faptul că lipsește contemplarea darului, a preoției ca dar”, a continuat Papa la predică, „provin toate acele devieri pe care le cunoaștem, de la cele mai urâte, care sunt înfricoșătoare, până la cele de fiecare zi, care ne fac să ne punem noi înșine în centru, nu în gratitudinea față de darul primit și în iubirea față de Cel care ne-a dat darul, darul preoției”. Este vorba de un dar, a subliniat Pontiful amintind cuvintele apostolului, „primit prin profeție împreună cu impunerea mâinilor prezbiterilor”. De aceea, a fost îndemnul său, pentru a păstra dimensiunea darului în preoție sunt necesare bună voința, inteligența și „chiar șiretenia”.
A uita centralitatea darului, a spus mai departe Sfântul Părinte, este ceva omenesc, după cum arată Evanghelia zilei cu Simon fariseul. Acesta îl primește pe Isus la masă, dar neglijează „regulile ospitalității”, neglijează darurile. Isus îi amintește fariseului acest lucru și o prezintă pe femeia care dăruiește tot ceea ce gazda a uitat: apă pentru picioare, sărutul de primire și ungerea capului cu ulei. „Acesta era un om bun, un fariseu bun, dar a uitat darul politeții, darul conviețuirii, care este, la rândul său, un dar. Mereu uităm darurile atunci când este vreun interes în umbră, când unul vrea să facă, să facă, să facă… Da, noi, preoții, trebuie să facem lucruri concrete, iar prima datorie este să vestim Evanghelia, dar este necesar să avem grijă de centrul, de izvorul, de locul din care provine această misiune, care este primul dar primit gratuit de la Domnul.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)
