Hramul parohiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași
01.10.2019, Iași (Catholica) - Duminică, 29 septembrie 2019, Preasfințitul Iosif Păuleț a prezidat Liturghia hramului parohiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași, alături fiind pr. paroh Petru Sescu, pr. vicar Eugen Andrei, pr. Valeriu Ciorbă și alți 22 preoți oaspeți la altar și confesionale. Cu sufletele curate și pline de bucurie credincioșii parohiei s-au adunat cu mic și mare la Sfânta Liturghie de hram, la care au participat și numeroși credincioși din parohiile învecinate, care au făcut ca această sărbătoare să fie și să rămână mereu una specială.
Cântările special pregătite, lecturile sfinte, ofertoriul, mulțimea prezentă, prezența Preasfințitului Iosif Păuleț, cuvântul de învățătură al pr. Lucian Păuleț, toate au contribuit la bucuria și pacea interioară pe care le-au gustat din plin toți cei prezenți în această zi minunată. În cuvântul de deschidere, pr. paroh Petru Sescu, după ce a urat bun venit Preasfințitului și a făcut o mică prezentare a parohiei „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, a anunțat deschiderea anului jubiliar, care se va încheia anul viitor tot cu ocazia hramului în ziua de 4 octombrie 2020. Preasfințitul și-a exprimat satisfacția de a fi pentru prima data în biserica noastră și ne-a asigurat de rugăciunile Excelenței Sale pentru ca acest an binecuvântat să aducă roade bogate atât pe plan spiritual, cât și administrativ.
Tereza „cea mică”, așa cum o știm cu toții – spunea pr. Lucian Pauleț la predică – e o soră de-a noastră. Ea deși a dus o viață lipsită de evenimente, ascunsă și pioasă , numai după 28 de ani de la moarte a fost declarată sfântă de Biserică. Nu s-a distins prin fapte extraordinare, spunea părintele, așa cum nici noi nu suntem celebrități, ci… simțea o dorință aprinsă de a fi sfântă, așa cum de altfel avea să mărturisească ea însăși în cartea sa autobiografică intitulată Istoria unui suflet. Această dorință a condus-o la descoperirea vocației sale – iubirea – iubirea, la Tereza, nu era un simplu cuvânt… era însăși viața sa. Iubirea este calea cea mică a Terezei. Accesibilă și nouă tuturor, deloc ușoară, nu e banală, foarte exigentă, însă… accesibilă tuturor.
Spre finalul cuvântului de învățătură pr. Lucian ne-a propus două puncte de reflecție care ne arată cum putem și noi trăi concret iubirea, și anume practicând iertarea și mulțumirea. Fiecare dintre noi este conștient mai mult sau mai puțin de faptul că trebuie să ne iertăm; pe noi și pe alții; însă atunci când părintele a spus că trebuie să îl iertăm pe Dumnezeu… în sufletul nostru s-a creat un vid, un blocaj, ni s-a tăiat respirația… iar ființa noastră parcă nu mai avea răbdare să audă și cuvintele care aveau să urmeze… nu a durat mult, dar parcă a trecut o clipă de veșnicie până aveam să auzim din nou: „Nu vă scandalizați! Poate chiar printre noi sunt oameni care sunt nemulțumiți de Dumnezeu. De ce? Pentru că nu ne ascultă așa cum am vrea noi, nu ne împlinește rugăciunile, nu se manifestă în lume și față de alții conform așteptărilor noastre. Nu înseamnă că Dumnezeu este vinovat, însă pentru noi e important să fim mulțumiți de Dumnezeu, «adică să îl iertam pe Dumnezeu pentru că ne-a făcut așa cum suntem și că ne-a așezat acolo unde suntem». Așa se exprima Cardinalul Carlo Maria Martini într-un pelerinaj la Lisieux. Această împăcare cu Dumnezeu vindecă în noi toate ranchiunele și nemulțumirile zilnice.”
O rugăciune simplă și valabilă pentru fiecare în parte indiferent de vârstă, pe care o știe de la pr. Alois Bulai, este: „Doamne, ajută-mă să îmbătrânesc frumos”. Cu toții îmbătrânim, dar important este să îmbătrânim frumos. Cu toții suntem chemați să iubim, să iertăm, să fim mulțumiți de noi înșine și de alții, mai ales când ne dăm seama de necorespunderile noastre. Când începem să ne cunoaștem limitele, defectele, insuccesele și totuși realizăm că nu avem alta cale decât de a continua să încercăm să le depășim, să găsim puterea să spunem mereu asemenea Sfinte Tereza a Pruncului Isus „Cu Isus nu mă voi descuraja niciodată!” (Mariana Ifrim pentru Ercis.ro)
