Sinodul amazonian: Despre implicarea tinerilor în ecologie, riturile indigene
09.10.2019, Vatican (Catholica) - Protagonismul tinerilor, tutelarea rețelelor hidrologice, combustibilii fosili și problema climatică, riturile indigene și viri probati: acestea sunt temele tratate în a doua congregație generală a Sinodului special pentru Regiunea Panamazoniană, desfășurată în după-amiaza zilei de luni, 7 octombrie 2019, în prezența Papei Francisc. În cursul lucrărilor – prezidate de Cardinalul venezuelean Porras Cardoso, și la care au participat 176 de părinți sinodali – au fost aleși membrii ai două Comisii: cea pentru elaborarea documentului final și cea pentru informare.
Cât privește prima, cei patru membrii aleși cu majoritate absolută, prin scrutine separate, sunt: Episcopul Antonio Da Silva, din Roraima, Brazilia; Arhiepiscopul franciscan Héctor Miguel Cabreros Vidarte, din Trujillo, președinte al Conferinței Episcopale din Peru; Episcopul Nelson Jair Cardona Ramírez, de San José del Guaviare din Columbia; și Arhiepiscopul Sergio Alfredo Gualberti Calandrina, de Santa Cruz de la Sierra, din Bolivia. Alți trei membri vor fi aleși de Papa și oficializați în zilele următoare. Ales inițial, Cardinalul Carlos Aguiar Retes, Arhiepiscop de Ciudad de Mexico, a exprimat dorința de a ceda locul unui părinte sinodal care provine din una dintre cele șapte Conferințe Episcopale implicat direct în zona amazoniană.
Prelații aleși se adaugă la restul Comisiei, compuse din raportorul general și președinte, Cardinalul Cláudio Hummes; din secretarul general al Sinodului Episcopilor, Cardinalul Lorenzo Baldisseri; din pro-secretarul general, Episcopul Mario Grech; din cei doi secretari speciali: Cardinalul Michael Czerny și Mons. David Martínez de Aguirre Guinea. După aceea Sinodul a trecut la votarea a patru membri ai Comisiei pentru informare. Au fost aleși prin scrutine separate cu majoritate relativă: Episcopii Erwin Kräutler, de la misionarii Preaprețiosului Sânge, prelat emerit de Xingu, din Brazilia; Rafael Cob García, Vicar apostolic de Puyo, din Ecuador; José Ángel Divassón Cilveti, salezian, fost Vicar apostolic de Puerto Ayacucho din Venezuela; și, în sfârșit, iezuitul italian Antonio Spadaro, director al „La Civiltà Cattolica”.
Aceste nume se adaugă la echipa prezidată de Paolo Ruffini, prefect al Dicasterului pentru Comunicare, și compusă din secretar, iezuitul Giacomo Costa; din directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, Matteo Bruni; din directorul editorial al Dicasterului pentru Comunicare, Andrea Tornielli; din sora Maria Ines Lopes dos Santos, asesor al Comisiei episcopale pentru Amazonia din Conferința Episcopală din Brazilia, și din Mauricio López Oropeza, secretar executiv al Rețelei ecleziale panamazoniene (REPAM). După aceea părinții sinodali au început intervențiile despre diferite puncte din Instrumentum laboris.
În continuitate cu Sinodul despre tineri din 2018, s-a reflectat asupra importanței protagonismului tinerilor în ecologia integrală. „Opțiunea pentru tineri”, necesitatea de a dialoga cu ei despre temele protejării creației, au fost amintite de mai multe ori, împreună cu necesitatea de a valoriza angajarea socială a tinerilor, capabili să stimuleze Biserica să fie profetică în acest domeniu. Inima tânără – s-a spus – dorește să construiască o lume mai bună, pentru că generația tinerilor reprezintă o Doctrină socială în mișcare. Mai mult decât atâția alții, tinerii simt astăzi exigența de a stabili o nouă relație cu creația, o relație care să nu fie de tip prădător, ci atentă la suferințele planetei. Pentru aceasta, tema mediului – și cu caracter ecumenic și interreligios – trebuie percepută de Biserică drept o provocare pozitivă, un îndemn la a dialoga cu tinerii, ajutându-i în discernământul corect pentru ca angajarea lor pentru protejarea creației să nu fie un slogan „verde și la modă”, ci să devină cu adevărat o problemă de viață sau de moarte, pentru om și pentru planetă.
În afară de aceasta, din partea unor părinți sinodali s-a ridicat apelul de a tutela rețelele hidrologice de contaminările chimice care derivă din producțiile multinaționale, pentru ca populațiile indigene să poată supraviețui păstrându-și cultura și urmând noi drumuri de evanghelizare. Masivele activități extractive industriale au fost citate în mai multe intervenții din aulă, cu preocupare deosebită față de abuzurile, comise de unele firme, care se repercutează cu grave consecințe asupra popoarelor autohtone. Pentru aceasta, Episcopii au amintit de mai multe ori necesitatea de a respecta drepturile atât umane cât și ambientale, pentru că o adevărată ecologie integrală cere un nou echilibru între om și natură.
Privirile din aulă s-au îndreptat și spre problema climei, ale cărei schimbări răscolesc creația. Clima este un bun global, s-a spus, un bun care trebuie să fie tutelat și ocrotit pentru următoarele generații. S-a sugerat să se înceteze folosirea combustibililor fosili, mai ales în țările mai industrializate, cei mai mari responsabili de poluare. S-a reflectat și asupra necesității de a depăși acele forme de colonialism care au caracterizat mare parte din misiunea din secolele trecute, în favoarea ocrotirii identităților culturale din Amazonia: de fapt, fiecare cultură își aduce contribuția sa la catolicitatea Bisericii, constituită din respect și din complementaritate. Și citându-l pe Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, părinții sinodali au amintit că Biserica animă însuși centrul fiecărei culturi.
S-a subliniat că Biserica este un ecosistem complex cu o „biodiversitate spirituală minunată”, care se exprimă în diferite comunități, exprimări culturale, forme de viață consacrată și slujiri. De mai multe ori a fost amintit Sf. Paul ca prim apostol al inculturării, cel care s-a făcut „grec printre greci”. În afară de aceasta, s-a acordat spațiu reflecției despre riturile indigene: Biserica – s-a spus – privește cu bunăvoință tot ceea ce nu este legat de superstiții, cu condiția ca să se poată armoniza cu adevăratul spirit liturgic. De aici, sugestia de a începe în Amazonia un proces de împărtășire a experiențelor din acele comunități indigene care au celebrări inculturate pentru unele Sacramente cum ar fi Botezul, Căsătoria sau Preoția. Una dintre propunerile prezentate a fost aceea de a se stabili – ad experimentum și conform discernământului teologic, liturgic și pastoral corect – un rit amazonian catolic pentru a trăi și a celebra credința în Cristos. În fond, s-a subliniat în aulă, așa cum există un ecosistem ambiental, există și un ecosistem eclezial.
În sfârșit, unele intervenții s-au oprit asupra problemei așa-numiților viri probati, descrisă de Documentul de lucru ca una dintre propunerile pentru a asigura frecvent Sacramentele, acolo unde lipsa de preoți este deosebit de acută: este vorba de o necesitate legitimă dar care nu poate condiționa o regândire substanțială a naturii preoției și a raportului său cu celibatul, prevăzut de Biserica de rit latin. Mai degrabă, s-a sugerat o pastorație vocațională în rândul tinerilor indigeni, astfel încât să favorizeze evanghelizarea și a zonelor mai îndepărtate din Amazonia, pentru ca să nu se creeze „catolici de clasa întâi” care pot să se apropie cu ușurință de Euharistie și „catolici de clasa a doua”, destinați să rămână fără Pâinea vieții chiar și timp de doi ani la rând. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
