Moartea Cardinalului brazilian Serafim Fernandes de Araújo
11.10.2019, Vatican (Catholica) - Cardinalul Serafim Fernandes de Araújo, Arhiepiscop emerit de Belo Horizonte, a murit în Brazilia marți, 8 octombrie 2019, la vârsta de 95 de ani. Înmormântarea va fi celebrată în după-amiaza zilei de joi, 10 octombrie, la sanctuarul „Nossa Senhora da Boa Viagem”, la Belo Horizonte. Învățământul și comunicațiile sociale în Biserică au fost cele două domenii principale de acțiune ale Cardinalului Serafim Fernandes de Araújo, care între 1962 și 1965 a participat și la lucrările Conciliului Vatican II. Încă de la începutul slujirii sale sacerdotale „s-a identificat profund cu opera educativă”.
În 1960, în timp ce era Episcop auxiliar de Belo Horizonte, a fost numit și rector al Ateneului catolic din Mina Gerais, acum Universitate Pontificală, unde era deja profesor la Facultatea de Drept și al cărei fondator a fost. A rămas rector timp de douăzeci și unu de ani, până în 1981, lăsând structura academică cu 23 de cursuri și 15 mii de studenți. A continuat experiența sa internațională de educator, participând la întâlniri în toată lumea. În Brazilia a creat legături între realitatea universitară și lumea muncii, pentru a favoriza noi posibilități de ocupație, susținând mulți studenți săraci prin instituirea de burse de studiu. Numele său rămâne legat îndeosebi de proiectul pastoral „Construir a Esperança” din 1990, pentru a da nou elan evanghelizării în Belo Horizonte și organizării celui de-al cincilea Congres misionar latinoamerican în 1995.
Primul dintre cei 16 copii ai lui José Fernandes de Araújo și Gabriela Leite Araújo, s-a născut la 13 august 1924 la Minas Novas, în Dieceza de Araçuaí, statul Minas Gerais. A început formarea în 1932 în școala Coronel Jonas Câmara din orașul Itamarandiba, și în 1937 a continuat-o în seminarul Diamantina. Aici a studiat și filozofie până în 1944. Între 1945 și 1951 a studiat teologie și drept canonic la Roma, la Universitatea Pontificală Gregoriana. La 12 martie 1949 a fost hirotonit preot în Bazilica San Giovanni in Laterano, de Arhiepiscopul vice-gerent Luigi Traglia. Întors în Brazilia în 1951, a început activitatea ca paroh la Gouveia până în 1957 și apoi la Curvelo, din 1957 până în 1959. În 1956-1957 a unit slujirea de paroh la Gouveia cu aceea de capelan militar al celui de-al treilea batalion de poliție militară, la Diamantina.
Apropierea acestor două orașe i-a permis să devină, în 1956, și profesor de drept canonic în seminarul provincial din acesta din urmă, director de cateheză în Arhidieceză și profesor de învățământ religios în Escola Normal. În același timp, la Curvelo preda în școala „Padre Curvelo”, în Institutul „Santo Antônio” și în Escola Normal. În plină activitate de profesor, la nici măcar treizeci și nouă de ani, la 19 ianuarie 1959, a fost numit Episcop auxiliar de Belo Horizonte. A primit hirotonirea episcopală la Diamantina la 7 mai 1959 de la Arhiepiscopul José Newton de Almeida Baptista. „Seraphim iuxta eum” a fost motoul episcopal ales de el. La 22 noiembrie 1982 a fost promovat Arhiepiscop coadjutor de Belo Horizonte, cu drept de a-i urma Mons. Resende Costa, pe care de fapt l-a înlocuit începând din 5 februarie 1986.
Și-a repropus să restructureze pe baze mai consistente și dinamice mijloacele de comunicare socială catolice, dispunând la Belo Horizonte reelaborarea programării și modernizarea instalațiilor și a aparatelor tehnice de la „Rádios América e Cultura”, dând nou impuls publicației „Journal de Opinião”, care a înlocuit săptămânalul „Lar Católico”. A fost ales și responsabil al sectorului de comunicare socială al Conferinței Episcopale și indicat pentru a integra, pentru mai mulți ani, departamentul de comunicare socială al Consiliului Episcopal Latinoamerican (CELAM). Timp de mulți ani a animat o transmisiune zilnică, „A Palavra de Deus”, transmisă de Rádio América din Belo Horizonte, intervenind și la un alt program duminical în trei canale diferite de televiziune din capitala statutului Minas Gerais („Bandeirantes”, „Globo” și „Minas”).
Ca Episcop a participat la Conciliul Vatican II (1962-1965), la Conferințele generale ale episcopatului latinoamerican, desfășurate la Puebla în 1979 (a III-a) și la Santo Domingo în 1992 (a IV-a), fiind, prin alegere personală a Papei Ioan Paul al II-lea, co-președinte al acesteia din urmă, împreună cu Cardinalii Angelo Sodano, secretar de stat, și Nicolás de Jesús López Rodríguez, Arhiepiscop de Santo Domingo și pe atunci președinte al CELAM. În 1989 a fost numit membru al Comisiei Pontificale pentru America Latină. A fost decisivă participarea sa la Conferința națională a Episcopilor din Brazilia, al cărei vicepreședinte a fost în perioada 1991-1995, după ce a prezidat-o, timp de mai multe perioade, pe cea Regională Est II. În 1995 a organizat la Belo Horizonte al cincilea Congres Misionar Latinoamerican.
Între timp, de la 15 august 1990, a propus Bisericii sale locale „un efort concentrat și enorm de evanghelizare”, invitând-o să devină misionară, participativă și milostivă, prin proiectul pastoral Construir a Esperança, care s-a transformat în model pastoral pentru diferite Dieceze braziliene, cu aprobarea și pecetea Conferinței Episcopale. Moment culminant al proiectului a fost realizarea primei adunări a poporului lui Dumnezeu la 12 octombrie 1996. În 1997 a fost delegat la Adunarea Specială a Sinodului Episcopilor pentru America. A intervenit la 19 noiembrie, la a cincea congregație generală, despre tema: „Situația catolicismului din Brazilia și provocările noii evanghelizări”. Au fost prezentate de el cinci propuneri: să se facă în așa fel încât catolicii practicanți să devină cu adevărat evanghelizatori; să se îngrijească mai bine formarea clerului și a laicatului; să se valorizeze religiozitatea populară; să se descentralizeze acțiunea pastorală; să se întărească prezența publică a Bisericii și prin mass-media.
În domeniul social a animat asociația „Nossa Senhora da Conceição”, străduindu-se să ofere ajutor copiilor străzii; s-a implicat în pastorația pentru copii și pentru grupurile marginalizate și s-a dedicat mai ales să ofere sprijin spiritual și material bolnavilor terminali lipsiți de asistență. În consistoriul din 21 februarie 1998 a fost creat Cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea, cu titlul „San Luigi Maria Grignion de Montfort”; în Curia Romană a făcut parte din Consiliile Pontificale pentru Comunicațiile Sociale (1990-1995) și pentru Dreptate și Pace (1998-2004). La 28 ianuarie 2004 a renunțat la conducerea pastorală a Arhidiecezei de Belo Horizonte.
A primit titlul de comandor al ordinului național al meritului educativ, cu marea medalie Inconfidência și cu medalia Santos Dumont. În afară de aceasta a obținut diferite titluri de doctor ad honorem. Concentrându-și cea mai mare parte dintre activitățile sale la Minas Gerais, a primit și titlul de cetățean de onoare de Pedro Leopoldo, Curvelo, Itabira, Luz, Nova Lima, Belo Horizonte, Contagem, Itamarandiba, Diamantina, Bom Despachi și Caeté. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
