Apelul președintelui Episcopilor chilieni la încetarea violenței
23.10.2019, Roma (Catholica) - Episcopii chilieni condamnă puternic violența, care în manifestațiile din aceste zile din Chile a dus la moartea a 15 persoane, dar își exprimă și convingerea că „strâmtorarea profundă a persoanelor și a familiilor” nu a fost luată în considerare. Acum trebuie „privită în față” realitatea țării și toți să fie „chemați să dialogheze cu privire la țara pe care o dorim”. Președintele Conferinței Episcopale Chiliene, Mons. Santiago Silva Retamales, Episcop militar, adresează poporului său și clasei conducătoare un apel la a citi în profunzime ceea ce s-a întâmplat și la înțelegere, în momentul în care a început dialogul dintre președintele Sebastián Piñera și toate partidele politice, pentru a pune la punct o agendă comună de politici sociale.
În spate, se află zile teribile: capitala Santiago și alte orașe distruse, stații de metrou distruse, blocări stradale, magazine incendiate, asalturi și împotriva unor biserici, între care Catedrala din Valparaíso, întreruperea curentului electric și care armate pe străzi. Situația a început să se normalizeze, însă tensiunea rămâne ridicată. Lucrătorii portuari sunt în stare de agitație și este prevăzută pentru astăzi o grevă generală. În acest context vin cuvintele și apelurile președintelui Episcopilor chilieni.
– Excelență, văzute din Europa, ultimele evenimente au părut un fulger din senin. Este așa sau existau semnale de alarmă?
– Alarme cu privire la inegalitate au fost manifestate de mult timp din partea diferitelor organizații. Între acestea și Conferința Episcopală Chiliană. În scrisoarea noastră pastorală intitulată „Chile, o casă pentru toți”, publicată în 2017, semnalam: „Diferența dintre clase, șomajul, mai ales în rândul tinerilor, precaritatea locurilor de muncă datorită neaplicării legilor despre muncă, salariile mici ale muncitorilor și pensiile foarte mici produc multă frustrare și mânie și acestea generează violență. În cealaltă extremitate există grupuri care, prin poziția lor socială și bogăția lor, exercită o putere reală apărând interesele lor, uneori în mod ilegitim, aducând o rană eticii și încălcând și legile pentru a obține profituri particulare mai mari și, drept consecință, menținând inegalitățile”. Pornind de la acțiunea noastră pastorală, am însoțit viața persoanelor care trăiesc momente dificile, însă eforturile nu au fost suficiente pentru a umple prăpastia inegalității și a evita suferința atâtor oameni.
– Voi, Episcopii, deja ați condamnat violența. După părerea dumneavoastră, această metodă aparține grupurilor minoritare? Sau strâmtorarea socială este cu adevărat atât de mare?
– Condamnăm în mod hotărât orice tip de violență, pentru că ea compromite conviețuirea noastră și înrăutățește prietenia noastră civică și pacea socială, fundamentale pentru a construi acorduri în vederea binelui comun și cu participarea majorității. Strâmtorarea socială se înțelege din cauza diferitelor situații de precaritate pe care persoanele sunt constrânse să le înfrunte. Trebuie să căutăm rădăcinile violenței pentru a o preveni, a o înfrâna și a genera forme civice, umane și, dacă este posibil, și constituționale pentru a lua asupra noastră diferențele noastre și a le găsi soluții. Aceste fapte dureroase cer ca noi, ca societate, să cultivăm o cultură a întâlnirii, care să fie capabilă să asculte și să împărtășească în mod empatic suferințele și strâmtorarea de fiecare zi trăite în societatea chiliană în domeniile muncii, sănătății, siguranței, educației, locuințelor, pensiilor, în situațiile de sărăcie și de provocări umanitare ale imigrației, așa cum am afirmat în Declarația Comitetului permanent din 19 octombrie.
– Protestul, dacă este dus înainte în mod pașnic, ar avea deci motivații?
– Sunt mulți cei care și-au manifestat nemulțumirea în mod pașnic. Să ne gândim că toți au o contribuție de oferit și că autoritățile, îndeosebi politicienii, în diferitele lor zone de responsabilitate, trebuie să știe să asculte glasul oamenilor lor.
– Este greu să nu ne gândim că există grupuri organizate în spatele episoadelor de violență. Are cineva interes să destabilizeze Chile?
– Nu este misiunea noastră, ca Biserică, să examinăm acest aspect. Unii cred că efectiv așa este. Însă, ca păstori, centrul acțiunii noastre este preocuparea față de cei care suferă, însoțindu-i spiritual și în necesitățile lor imediate. Să îi facem să știe că pot să se bazeze pe noi.
– Ochii lumii vor fi îndreptați în săptămânile următoare spre Chile, care va găzdui Cop25, Conferința Mondială despre Climă. Se poate spera ca situația să se rezolve înainte de acest eveniment?
– Da, sperăm ca înainte de acea dată să putem ajunge la un dialog social realmente centrat pe persoane, pe modul lor de a conviețui și a locui în ceea ce este casa sau țara tuturor, pe o prietenie civică bazată pe binele comun. Aceasta înseamnă ca actorii politici, sociali și economici să poată face abstracție de interesele lor particulare și să lucreze la proiecte consensuale, în care cea mai mare parte dintre noi să se recunoască.
– Întreruperea curentului și care armate pe străzi… în Europa ziarele au scris că este prima dată când se întâmplă aceasta din timpurile lui Pinochet. Este o simplificare?
– De când există democrația, s-a întâmplat numai în context de situații de urgență, cum au fost cutremurul și tsunami-ul din 2010, sau incendiile din Santa Olga în 2016. De data aceasta, diferența este că aceasta nu se întâmplă datorită unei catastrofe neprevăzute, ca anterior, ci datorită faptului că nu s-a luat în considerare că exista o profundă strâmtorare a persoanelor și a familiilor, lovite de inegalități nedrepte și de practici zilnice pe care le consideră abuzive, pentru că rănesc îndeosebi grupurile mai vulnerabile. Contextul recunoscut și crescând al bunăstării în Chile este valabil pentru câțiva și nu pentru toți, însă săracii nu pot continua să aștepte.
– Ce apel adresați poporului chilian și, îndeosebi, politicienilor și forțelor armate?
– Este timpul să privim în față, cu adevăr, bogățiile și succesele noastre, conflictele și eșecurile noastre. Autoritățile și partidele politice, în mod deosebit, dar și societatea civilă și organizațiile sale, universități și intelectuali, chiar organizațiile trebuie să dialogheze cu privire la țara pe care o dorim, să întreprindă construirea unei societăți pe care toți să o putem simți ca a noastră. Toți trebuie să ne angajăm să ne îngrijim de binele nostru comun cel mai prețios. (material al Agenției SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
