Papa Francisc: Duhul Sfânt e protagonistul misiunii
30.10.2019, Vatican (Catholica) - În cateheza sa de la audiența generală de miercuri, 30 octombrie 2019, din Piața San Pietro, Papa Francisc a reflectat asupra capitolului 16 din Faptele Apostolilor, când Sf. Paul are o viziune în care un macedonean îl roagă: „Treci în Macedonia, ajută-ne!” „Apostolul nu a ezitat și a plecat în Macedonia, fiind sigur că îl trimitea chiar Dumnezeu”, a spus Pontiful. El a explicat că în această parte a Faptelor Apostolilor, când Sf. Paul stă în Filipi, o colonie romană din Macedonia, au loc trei evenimente importante: „1) Evanghelizarea și botezarea Lidiei și a familiei sale; 2) arestarea pe care o îndură, împreună cu Sila, după ce a exorcizat o sclavă exploatată de stăpânii săi; 3) convertirea și botezarea temnicerului său și a familiei sale”.
În fiecare dintre aceste evenimente, „vedem că Duhul Sfânt este protagonistul misiunii Bisericii: El este cel care conduce drumul evanghelizatorilor arătându-le calea de urmat”. După convertirea sa, „Lidia îl primește pe Cristos, primește Botezul împreună cu familia sa și îi primește pe cei care sunt ai lui Cristos, găzduindu-i pe Paul și Sila în casa sa. Avem aici mărturia debarcării creștinismului în Europa: începutul unui proces de inculturare are durează și astăzi. A intrat din Macedonia” – fapt de care poporul din Macedonia de Nord este mândru, „este atât de mândru că l-a chemat pe Sf. Paul pentru ca Sf. Paul să fie cel care să îl vestească pe Isus Cristos”.
Papa Francisc a explicat aceste episoade în termeni de mângâiere și dezolare. Acest moment cu Lidia a fost unul de primire a mângâierii Duhului Sfânt. Dar când Paul și Sila sunt bătuți și aruncați în închisoare, ei trec de la mângâiere la un moment de dezolare. Sunt aruncați în închisoare „pentru că au eliberat în numele lui Isus ‘o servitoare care avea un duh de ghicitoare’ și ‘aducea stăpânilor ei mult câștig’ cu meseria de ghicitoare… Stăpânii ei, din răzbunare, îl denunță pe Paul și îi duc pe apostoli în fața magistraților cu acuza de dezordine publică”.
În închisoare, însă, „în loc să se plângă, Paul și Sila intonează o laudă adusă lui Dumnezeu și această laudă dă drumul la o putere care îi eliberează: în timpul rugăciunii un cutremur zdruncină temeliile închisorii, se deschid ușile și cad lanțurile tuturor. Ca rugăciunea de la Rusalii, și cea făcută în închisoare provoacă efecte miraculoase. Temnicerul, crezând că prizonierii au fugit, urma să se sinucidă, deoarece temnicerii plăteau cu propria viață dacă fugea un prizonier; însă Paul îi strigă: ‘Toți suntem aici!'”
Atunci se întâmplă un miracol, a spus Sfântul Părinte. Temnicerul întreabă „Ce trebuie ca să fiu mântuit?” Răspunsul dat de Paul și Sila este: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și casa ta”. „În acest moment are loc schimbarea: în inima nopții, temnicerul ascultă cuvântul Domnului împreună cu familia sa, îi primește pe apostoli, le spală rănile – pentru că fuseseră bătuți cu vergi – și împreună cu ai săi primește Botezul; după aceea, ‘s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu’, pregătește masa și îi invită pe Paul și Sila să rămână cu ei: momentul mângâierii! În inima nopții acestui temnicer anonim, lumina lui Cristos strălucește și învinge întunericul: lanțurile inimii cad și îmbobocește în el și în cei din familia sa o bucurie care nu au mai simțit-o vreodată.”
„Așa face Duhul Sfânt misiunea: de la început, de la Rusalii încoace, El este protagonistul misiunii. Și ne duce înainte, trebuie să fim fideli față de vocația pe care Duhul ne stimulează să o facem. Pentru a duce Evanghelia. Să cerem și noi astăzi Duhului Sfânt o inimă deschisă, sensibilă față de Dumnezeu și ospitalieră față de frați, ca aceea a Lidiei, și o credință curajoasă, ca aceea a lui Paul și a lui Sila, precum și o deschidere a inimii, ca aceea a temnicerului care se lasă atins de Duhul Sfânt.”
