Papa Francisc: Iubirea lui Cristos nu este ca iubirea din telenovele
31.10.2019, Vatican (Catholica) - Duhul Sfânt să ne ajute să înțelegem „iubirea lui Cristos față de noi” și să ne pregătească inima pentru „a ne lăsa iubiți” de Domnul. Acesta este îndemnul pe care ni l-a adresat Papa Francisc la predica de la Sfânta Liturghie celebrată joi, 31 octombrie a.c., în capela Casei Santa Marta din Vatican.
Oprindu-se asupra primei lecturi din liturgia zilei, luată din Scrisoarea Sfântului apostol Paul către Romani, capitolul 8, Papa Francisc a explicat că apostolul neamurilor ar putea să ne apară ca fiind „destul de mândru”, „prea sigur de sine” când face în afirmația „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu vor putea să îl despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru”.
Și totuși, prin iubirea Domnului, suntem „mai mult decât învingători” – după cum evidențiază Papa Francisc, citându-l pe Sfântul Paul, Pontiful explicând motivele care îl justifică pe apostol să facă o astfel de afirmație. Din momentul în care Domnul l-a chemat pe drumul Damascului, Paul a început să înțeleagă misterul lui Cristos; „s-a îndrăgostit de Cristos, cu o iubire puternică, autentică, ce nu are nici o legătură cu iubirea prezentată de telenovele. Paul simțea măreția iubirii lui Cristos, de care nu l-ar fi putut despărți nici necazul, nici strâmtorarea, nici persecuția, nici, foametea, nici lipsa de haine, nici primejdia și nici sabia.”
„Astfel era iubirea apostolului Paul. Iar eu mă întreb: îl iubesc pe Domnul în acest fel? Când vin momentele grele în viață, de câte ori nu simțim nevoia să spunem ‘Domnul m-a părăsit, nu mă mai iubește’, și am vrea să renunțăm la Domnul. Însă, Paul era sigur că Domnul nu îl abandonează niciodată. A pătruns înțelesul iubirii lui Cristos în propria viață. Aceasta este calea pe care ne-o indică Paul: întotdeauna calea iubirii, în momentele fericite și în cele de încercare; mereu, înainte. Aceasta este măreția lui Paul.”
Iubirea lui Cristos, adaugă Pontiful, nu poate fi descrisă; este ceva măreț. „Tocmai el, care a fost trimis de Tatăl să ne mântuiască, și-a împlinit misiunea cu iubire, și-a dat viața pentru mine: nu există iubire mai mare decât jertfirea propriei vieți pentru un altul. Să ne gândim la o mamă, la iubirea unei mame – de exemplu – care își dă viața pentru propriul fiu, îl însoțește întotdeauna în viață, în momentele dificile, și chiar mai mult decât atât… Este o iubire care ne este aproape; iubirea lui Isus nu este abstractă, ci este interpersonală: eu-tu; eu-tu, fiecare dintre noi, cu nume și prenume.”
În Evanghelia [din liturgia zilei], după Sfântul Luca, 13,31-35, Papa Francisc observă un aspect din „iubirea concretă a lui Isus”. Vorbind despre Ierusalim, Isus amintește situațiile în care a încercat să își adune fiii „după cum o cloșcă își adună puii”, însă a fost împiedicat să facă acest lucru și „a plâns”. „Iubirea lui Cristos îl face să plângă, să plângă pentru fiecare dintre noi. Câtă bunătate există în această expresie. Isus ar fi putut condamna Ierusalimul, ar fi putut spune lucruri aspre… Însă, se tânguie pentru că cei din Ierusalim nu se lasă iubiți precum puișorii cloștii. Astfel este bunătatea iubirii lui Dumnezeu în Isus. Iar Paul a înțeles această iubire. Dacă noi nu ajungem să simțim, să înțelegem bunătatea iubirii lui Dumnezeu în Isus față de fiecare dintre noi, nicicând nu vom putea înțelege ce este iubirea lui Cristos.”
Papa Francisc ne îndeamnă să ne întrebăm dacă Isus plânge pentru noi, El care „ne-a dăruit atâtea lucruri” în vreme ce noi, deseori, alegem să mergem „pe o altă cale”. Iubirea lui Dumnezeu „devine lacrimă”, devine plâns, plânsul bunătății lui Isus – după cum a explicat Papa Francisc spunând, la finalul predicii, că Sfântul Paul „s-a îndrăgostit de Cristos și nimic nu l-ar fi putut separa de El”. (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
