Fostul Vicar general al Romei: Hirotonirea bărbaților căsătoriți din Amazonia ar fi o greșeală
05.11.2019, Roma (Catholica) - Cardinalul Camillo Ruini, care a ocupat funcția de Vicar general al Romei timp de 17 ani (1991-2008) și a fost un colaborator strâns al Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, a spus că speră că Papa Francisc nu va permite o excepție la celibatul preoțesc în regiunea Amazoniei. „În Amazonia, dar și în alte părți ale lumii, există o penurie gravă de preoți, iar comunitățile creștine rămân adesea lipsite de Liturghie”, a spus el într-un interviu de acum câteva zile pentru cotidianul italian Corriere della Sera.
„Este de înțeles că există o presiune pentru hirotonirea diaconilor căsătoriți întru preoție”, a continuat prelatul. „Majoritatea Sinodului Episcopilor a fost în favoarea hirotonirii diaconilor căsătoriți întru preoție. În opinia mea, aceasta este o alegere greșită. Și sper și mă rog ca Papa, în viitoarea exortație apostolică post-sinodală, să nu o aprobe.” Cardinalul, în vârstă de 88 de ani, care a fost și președintele Conferinței Episcopilor Italieni timp de 16 ani, în anii ’90 și 2000, a spus că există două motive principale pentru care consideră că o excepție la celibatul preoțesc în Amazonia nu este o decizie corectă.
Primul este că, în societatea „erotizată” de astăzi, „celibatul preoțesc este un mare semn de dăruire totală pentru Dumnezeu și pentru slujirea fraților noștri”. Renunțarea la celibat, chiar și ca o excepție într-un anumit loc, a spus el, „ar fi o cedare către spiritul lumii, care încearcă întotdeauna să pătrundă în Biserică și care cu greu se va opri la cazuri excepționale precum Amazonia”. De asemenea, Cardinalul Ruini a indicat criza care a lovit instituția căsătoriei astăzi, precizând că preoții căsătoriți și soțiile lor nu vor fi imuni la efectele acesteia. „Condiția lor umană și spirituală nu poate să nu fie afectată”, a susținut el.
La problema lipsei de vocații preoțești există „un singur răspuns decisiv”, a spus Cardinalul: „Noi, creștinii, în special noi preoții și persoanele consacrate, trebuie să fim mai aproape de Dumnezeu în viața noastră, să ducem o viață mai sfântă și să îi cerem lui Dumnezeu toate acestea în rugăciune. Neîncetat.” Asocierea strânsă a Cardinalului Ruini cu Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a început la mijlocul anilor ’80. În 1986 a fost numit secretar general al Conferinței Episcopilor Italieni, înainte de a deveni președintele ei, în 1991. În același an, Pontiful italian l-a făcut Vicar general al Diecezei de Roma, ceea ce înseamnă că a administrat în mare parte Dieceza. Prin interviurile la tv și radio, Cardinalul, pensionat de 11 ani, a fost o față publică a pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea.
Prelatul a explicat că deși trăirea celibatului nu a fost ușoară pentru el, „este un mare dar pe care Domnul mi l-a dat”. A mai spus și că nu a simțit greutatea de a nu avea propriii copii, deoarece a reușit să experimenteze și să se bucure de o relație cu mulți tineri, precum și că are o relație strânsă cu membrii familiei sale imediate, dând exemplul sorei lui. „Și am norocul să trăiesc cu oameni care sunt ca o familie pentru mine”, a adăugat el. Cardinalul Ruini a spus că nu crede că există riscul unei schisme în Biserică, nici din partea Bisericii din America de Sud, nici dinspre Biserica din Germania. „Și sper din toată inima”, a adăugat, „că unitatea Bisericii este un bine fundamental, iar noi, Episcopii, în unirea cu Papa, suntem primii ei susținători”.
Întrebat despre Papa Francisc, Ruini a afirmat: „Isus Cristos a spus: nu judecați, pentru a nu fi judecați. Cu atât mai puțin nu pot să îl judec pe Papa Francisc, care îmi este Papă, căruia îi datorez respect, ascultare și iubire”. „În acest spirit, pot spune că Papa Francisc a pus săracii în centrul pontificatului său; și îmi amintesc că chiar și Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, foarte diferit de el, a reafirmat continuu iubirea preferențială pentru săraci.”
Nu are dreptate dupa parerea mea, dar este bine in tentionat. Celibatul nu mai trebuie sa fie niciodata obligatoriu pentru preotii si diaconii romano-catolici, ci numai pentru calugari. Nu e vorba de spiritul lumesc care vrea sa faca o bresa in Biserica si sa patrunda pe acolo si asta pentru ca in primele 7-8 secole de crestininism preotii erau casatoriti si atunci nu putea fi vorba de spiritul lumesc. Nu am nimic impotriva celibatului ca optiune, nu ca ca obligatie. Diaconatul si preotia nu ar mai trebui niciodata conditionate de celibat. E o revenire, nu o concesie facuta spiritului lumesc. E o punere in ordine a lucrurilor.