Comunitatea catolică mică din Tokyo: Întâlnim sărăciile invizibile
12.11.2019, Roma (Catholica) - Este reductiv să fie definit un oraș: marea zonă din Tokyo include Tokyo dar și peste 30 de prefecturi care fac din acest teritoriu cea mai mare zonă metropolitană din lume, cu peste 30 de milioane de rezidenți. O rețea foarte aglomerată de metrouri și trenuri urbane foarte rapide o străbat în fiecare zi, în fiecare minut, ajungând în fiecare colț al acestei regiuni. Aici, între aceste galerii subterane în ceramică albă și tuneluri moderne, se desfășoară mare parte a vieții japonezilor. De aici în fiecare dimineață ajung la școli și la locurile de muncă. Aici se întâlnesc, mănâncă, iau cafeaua, se distrează. Tokyo este un amestec de super-modernitate – cu zgârie norii foarte înalți cu ecrane care proiectează încontinuu clipuri de publicitate – și antichități seculare încă vizibile în chimono, temple și pagode care rezistă în pofida izbirii puternice cu cele mai actualizate tehnologii. Aici, în această insulă irigată de Oceanul Pacific, va ajunge Papa Francisc în 23 noiembrie 2019.
Religia în Japonia este caracterizată de lipsa de adepți ai unui singur filon religios. Religiile cele mai răspândite în Japonia sunt șintoismul și budismul, însă a stabili care este cea cu adepți mai mulți este practic imposibil, dat fiind faptul că mulți japonezi urmează atât crezurile șintoismului cât și cele ale budismului și există deci tendința de a uni diferite elemente din religii diferite în mod sincretist. Sâmbătă, 9 noiembrie, s-a desfășurat tradiționala „binecuvântare a celor de 3, 5 și 7 ani”. În templul șintoist „Sufletul marii națiuni”, copiii sunt însoțiți de mână de rude și prieteni la kanugi, pentru a primi binecuvântarea sacră. Conform constituției din Japonia, împăratul este simbolul națiunii japoneze și al unității poporului său. Duminică, 10 noiembrie, la Tokyo, 120.000 de persoane purtând stegulețul japonez au asistat la defilarea împăratului Naruhito în interiorul grădinilor Palatului Imperial, escortat de poliție la bordul unei mașini de lux decapotabile, celebrând astfel sfârșitul ceremoniei de intronare.
În această mare infinită de simboluri și tradiții, catolicii sunt o minoritate. În funcție de surse, numărul de creștini (catolici, protestanți, ortodocși) variază de la 1 la 3 milioane de credincioși. Catolicii în Tokyo sunt 97.656. În vederea vizitei Papei Francisc, săptămâna trecută în toată națiunea poliția s-a mișcat simultan și a controlat toate locurile denumite oficial „catolice”, pentru a testa prezența creștinilor și raportul lor cu societatea civilă. Au mers în parohii, în biserici dar și în comunități și congregații călugărești. Sondajele sunt făcute bazându-se pe obligația pe care o au creștinii japonezi de a se înscrie la biserici și de a plăti zeciuială. Însă „populația creștină” aici este constituită și din străini, cei mai mulți vietnamezi, filipinezi, chinezi, indonezieni, care datorită faptului că sunt cetățeni din alte țări nu sunt obligați la înscriere.
O mică Biserică, tăcută, deschisă la cei mai săraci. În toată lumea, istoriile de solidaritate au pretutindeni aceeași rădăcină și sunt mișcate de aceeași motivație. La întrebarea „De ce faceți aceasta?”, și în parohia Sfintei Familii, din Fuchu, la 20 de kilometri de centrul orașului Tokyo, pr. Andrea Lembo, paroh, misionar de la PIME, răspunde: „Ne-am simțit interpelați de săraci, trebuia să facem ceva, chiar ceva mic, pentru ei”. În orașul Funabashi, la porțile orașului Tokyo, s-a născut în 2014 centrul cultural „Galileea”, pentru a rezolva problemele societății japoneze și a apropia persoanele de creștinism.
La „Masa Îngerilor”, felurile de mâncare ale bucătăriei japoneze bune sunt îngrijite în fiecare detaliu: polonicul de orez, bețele, budinca de cartofi, salate în miniatură, chiftele de porc în supă, dulciuri abia scoase din cuptor și nelipsitul ceai. Așa îi primește parohia din Fuchu în fiecare sâmbătă pe oaspeții de la „Masa Îngerilor”, circa treizeci de persoane aflate în situație de sărăcie materială, deși mai puțin vizibilă. „Masa Îngerilor” este în rețea cu activitățile și serviciile sociale ale primăriei. Este a doua parohie din Tokyo care propune o slujire caritativă de acest tip.
„În Japonia este greu de înțeles cine este cu adevărat sărac”, explică Sakyiama San, veterana dintre voluntare. „Hainele se pot cumpăra la preț mic și mulți din orgoliu și pudoare nu se arată”. Totuși, în zona metropolitană din Fuchu, unde trăiesc 1 milion de persoane (din cei 30 de milioane de locuitori ai megalopolisului), 1 copil din 6 este sărac. Cad în sărăcie mamele singure, femeile care fug de violențele soțului, cel care pierde locul de muncă, bătrânii și bolnavii. Ajutorul social nu ajunge la 70.000 yeni (circa 600 de euro pe lună), care într-un oraș scump cum este Tokyo nu ajunge nici măcar pentru a plăti chiria casei.
Caritas parohial din Fuchu a dorit să realizeze această masă „nu numai pentru a mânca împreună, ci pentru a da sprijin și apropiere acestor persoane”. Saltul cultural față de nobilele tradiții din trecut este evident pretutindeni într-o țară care pare posedată de consumism și de hiper-tehnologie. Oamenii apar mereu obosiți sau grăbiți, comunică puțin, muncesc prea mult. „Astăzi este rar ca toată familia să reușească să se adune la una și aceeași masă pentru a mânca împreună”, spune o voluntară mai tânără, Mieko Tsutsui. În cadrul societății noastre, interacțiunile sunt slabe, persoanele sunt adesea izolate. Pe primul loc este binele comun”.
Nivelul de performanțe școlare și de muncă cerut este foarte ridicat și a studia este foarte scump. În afară de a merge la școală în fiecare zi a săptămânii, copiii trebuie să frecventeze cursuri extra-școlare pentru a ajunge pregătiți la testele grele de acces la facultăți. Pentru cel care este în situație de fragilitate socială și nu își poate permite aceasta, parohia propune „Școala Bucuriei”. Fondatoarea este o învățătoare, Yumi Takahashi, catolică din naștere: „Întâlnesc mulți copii. Mamele lor sunt mereu ocupate și nu știu cum să îi ajute pe copii să meargă bine la școală”. Pentru aceasta, ca primă activitate a Caritas Fuchu, s-au gândit la un program gratuit după școală. „Avem copii de la 8 la 15 ani, îi întâlnim în fiecare sâmbătă după-amiază”.
Însă adevărata mâhnire a învățătoarei este conflictul trăit de tineri, al căror viitor școlar și de muncă este decis de părinți pe la vârsta de 10 ani: „Visez o societate în care fiecare să poată alege propriul drum”, își dorește ea. Cele două doamne lasă să se vadă o emoție ușoară imediat ce se tratează tema „vizita Papei”: „Știm că Papa Francisc va fi foarte angajat în timpul vizitei în Japonia. Dar ar fi frumos dacă ar putea să vadă și aceste mici activități ale noastre”. „Este adevărat că aici îl cunosc puțini, dar pentru tineri este foarte important să poată întâlni un om al păcii”. (material al Agenției SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
