Sfântul Nicolae, o lecție de primire
06.12.2019, Roma (Catholica) - Există un sfânt care unește Orientul și Occidentul, mari și mici, protestanți și catolici, nordul și sudul Europei, Mediteranei și Asiei. Este Nicolae de Myra mai bine cunoscut Nicolae de Bari, după locul unde se păstrează rămășițele sale pământești. Vorbim despre aceasta cu Episcopul de Mileto-Nicotera-Tropea, Mons. Luigi Renzo, care a scris o carte chiar despre sfânt și legăturile sale cu Calabria.
– Ce reprezintă Sfântul Nicolae pentru regiune?
– Să explic ce reprezintă Episcopul de Myra este un pic motivul care m-a determinat să scriu cartea cu titlul „Sfântul Nicolae, sfântul cel mai venerat din Calabria, îndeosebi în dieceza de Mileto-Nicotera-Tropea” (San Nicola, il Santo più venerato in Calabria, in particolare nella diocesi di Mileto-Nicotera-Tropea). În mod esențial, pentru că este un mare atrăgător de cult. În Calabria evlavia față de el este răspândită pretutindeni. Nouăzeci și nouă de parohii din cele o mie sunt dedicate Sfântului Nicolae, deci 10% din total. În Dieceza unde sunt Episcop, 26 de parohii din 130 sunt dedicate lui. În toată Calabria există 409 primării: dintre acestea, 53 îl au pe Sfântul Nicolae ca patron, deci, peste 10%. Aceasta m-a impresionat și m-a convins să fac această investigație din care s-a născut cartea. Nicolae este sfântul cel mai venerat, chiar dacă, sub anumite aspecte, cel mai iubit în rândul oamenilor este Francisc de Paola. Însă trebuie recunoscut că instituțional cultul său nu este răspândit ca acela al Sfântului Nicolae.
– Cui se datorează această mare răspândire?
– Sfântul Nicolae este un sfânt de origine bizantină și, în același timp, este sfântul pe care normanzii l-au făcut cunoscut în toată regiunea. Lor li se datorează răspândirea cultului și ei sunt cei care au întemeiat trei Dieceze în secolul al XI-lea: Mileto, San Marco Argentano și Martirano. Dintre acestea două – Mileto și San Marco Argentano – au Catedrala dedicată Sfântului Nicolae. Această răspândire se explică prin angajarea normanzilor de a latiniza Calabria prin voința Papei într-o epocă în care regiunea era sub guvernul bizantin. Acest sfânt a reușit să lege împreună fie tradiția bizantină proprie Calabriei, fie noile exigențe de evlavie răspândite de normanzi. Deci a apropiat tradiția orientală și occidentală.
– Ați făcut referință la Orient. Ce rol are Sfântul Nicolae în domeniul dialogului ecumenic?
– Sfântul Nicolae este o punte extraordinară cu Orientul. Este un sfânt oriental care s-a afirmat în manieră fenomenală în Occident când relicvele au fost aduse la Bari. El constituie și astăzi un motiv puternic pentru a apropia Orientul și Occidentul. În acest sens, este un proiect profetic acela al Conferinței Episcopale Italiene de a organiza pentru luna februarie la Bari, centru propulsor al cultului adus sfântului, întâlnirea de reflecție și spiritualitate despre tema „Mediterana frontieră de pace”. Este cu siguranță locul cel mai potrivit. Am fost recent, cu un grup de la Catedrala din Mileto, în Bazilica „Sfântul Nicolae” pentru o înfrățire. Lucru care m-a impresionat, și pe care nu îl știam, este că tocmai în fața Bazilicii a fost o statuie donată de Vladimir Putin ca semn de mulțumire pentru pelerinajul relicvelor sfântului la Moscova. Deci, cred că sfântul poate să fie un punct de contact din punctul de vedere existențial și devoțional, dar și teologic. Centrul studiilor nicolaeiene de la Bari face mult sub acest aspect.
– De ce Nicolae este atât de iubit de oameni?
– A fost sfântul care a avut o atenție foarte mare față de cei din urmă și față de cei săraci, cu o deschidere față de cel care vine de departe, cum sunt străinii. Aceasta este marea actualitate a sfântului. Să ne gândim la fenomenul migranților. Găsim un motiv de stimulent la primire, tocmai de la viața și de la exemplul lui Nicolae față de persoanele aflate în stare de necesitate. El intervenea fără să se arate, acționa în tăcere. Actualitatea o văd și în asta. În societatea noastră, în cultura noastră fără rădăcini, cred că o figură așa de extraordinară, de mare atracție, comună pentru Orient și Occident, este în măsură să pună în criză individualismul despre care se vorbește astăzi. Pentru că Sfântul Nicolae a ales persoana, omul, nu puterea, nu afirmarea de sine, așa cum se face astăzi în schimb. El pune în criză societatea consumului.
Chiar duminică 1 decembrie, Papa Francisc a lansat un avertisment cu privire la riscul consumismului. A promova consumismul înseamnă a da importanță absolută lucrurilor. Sfântul Nicolae cu atitudinea sa, cu modul său de a face, cu mărturia sa, ne spune contrariul. Adică, nu sunt importante lucrurile, de care el se dezlipește pentru a le da celor săraci, ci persoanele. El ne învață că atunci când întâlnim o persoană care are nevoie, în acea persoană trebuie să-l vedem pe Isus și trebuie deci să facem totul pentru a o ajuta. Cred că aceste motivații profunde ating inima oamenilor și de aceea sfântul va continua să aibă o mare relevanță în evlavia populară. Apoi există faptul că adesea figura sa este legată cu aceea a lui „Santa Claus”, deci a lui Moș Crăciun, dar este un aspect artificial care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea sa și cu mesajul. În Kuhsthistorisches Museum din Viena există celebra „Pală a Sfântului Casian”, în care Antonello din Messina l-a reprezentat pe Sfântul Nicolae. Cu o interpretare un pic ascetică, pare că în momentul în care oferă caritatea, rămâne un pic dezgustat, poate pentru că imaginea sa este exploatată pentru scopuri „comerciale”.
– Cât de important este astăzi să se redescopere mesajul său?
– Pentru cultura noastră fără identitate, fără rădăcini, este important să înțelegem că Nicolae este un păzitor, un apărător al adevărului. Cunoaștem poziția fermă pe care a luat-o față de Arie în timpul conciliului din Niceea. Atitudinea episcopului nostru este o referință la principiile ferme care trebuie să lumineze și să dea chip identității noastre umane și religioase. Acesta este un aspect interesant al personalității sale. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
