Papa Francisc: Să ne ridicăm privirea și să ne-o îndreptăm dincolo
22.12.2019, Vatican (Catholica) - În ultima duminică dinaintea Crăciunului, Papa Francisc, pornind de la lectura evanghelică a zilei din ritul latin, ne-a îndreptat privirea spre Sf. Iosif și exemplul său. Redăm alocuțiunea papală dinaintea rugăciunii ”Îngerul Domnului” după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această a patra și ultimă duminică din Advent, evanghelia (cf. Mt 1,18-24) ne conduce spre Crăciun prin experiența Sfântului Iosif, o figură aparent din al doilea plan, însă în a cărui atitudine este cuprinsă toată înțelepciunea creștină. El, împreună cu Ioan Botezătorul și Maria, este unul dintre personajele pe care liturgia ni le propune pentru timpul Adventului; și dintre cele trei este cel mai modest. Unul care nu predică, nu vorbește, ci încearcă să facă voința lui Dumnezeu; și o împlinește în stilul Evangheliei și al Fericirilor. Să ne gândim: „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor” (Mt 5,3). Și Iosif este sărac pentru că trăiește din esențial, lucrează, trăiește din muncă; este sărăcia tipică a celor care sunt conștienți că depind în toate de Dumnezeu și în El își pun toată încrederea lor.
Relatarea evanghelică de astăzi prezintă o situație omenește stânjenitoare și contrastantă. Iosif și Maria sunt logodiți; încă nu locuiesc împreună, însă ea este în așteptarea unui copil prin lucrarea lui Dumnezeu. Iosif, în fața acestei surprize, desigur că este tulburat însă, în loc să reacționeze în mod impulsiv și punitiv – așa cum se obișnuia să se facă, legea îl proteja -, caută o soluție care să respecte demnitatea și integritatea iubitei sale Maria. Spune așa Evanghelia: „Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind să o expună, a vrut să o lase în ascuns” (v. 19). De fapt, Iosif știa bine că, dacă ar fi denunțat-o pe logodnica sa, ar fi expus-o la consecințe grave, chiar la moarte. El are încredere deplină în Maria, pe care a ales-o ca soție a sa. Nu înțelege, dar caută o altă soluție.
Această circumstanță inexplicabilă îl induce să pună în discuție legătura lor; de aceea, cu mare suferință, decide să se despartă de Maria fără a crea scandal. Însă îngerul Domnului intervine pentru a-i spune că soluția prevăzută de el nu este cea voită de Dumnezeu. Mai mult, Domnul îi deschide o cale nouă, o cale de unire, de iubire și de fericire și îi spune: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt!” (v. 20).
În acest moment, Iosif se încrede total în Dumnezeu, ascultă de cuvintele îngerului și o ia la el pe Maria. Tocmai această încredere neclintită în Dumnezeu i-a permis să accepte o situație omenește dificilă și, într-un anumit sens, incomprehensibilă. Iosif înțelege, în credință, că Pruncul zămislit în sânul Mariei nu este fiul său, ci este Fiul lui Dumnezeu și el, Iosif, va fi păzitorul Său, asumând pe deplin paternitatea sa pământească. Exemplul acestui om blând și înțelept ne îndeamnă să ne ridicăm privirea și să o îndreptăm dincolo. Este vorba de a recupera logica surprinzătoare a lui Dumnezeu care, departe de calcule mici sau mari, este făcută din deschidere spre orizonturi noi, spre Cristos și Cuvântul său.
Fecioara Maria și soțul său curat Iosif să ne ajute să ne punem în ascultarea lui Isus care vine și care cere să fie primit în proiectele noastre și în alegerile noastre.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini din Italia și din diferite țări. Îndeosebi salut delegația de cetățeni italieni care trăiesc în teritorii grav poluate și care aspiră la o calitatea mai bună a mediului și la o tutelare justă a sănătății. Peste trei zile va fi Crăciunul și gândul meu se îndreaptă în special spre familii, spre familiile voastre, care în aceste zile de sărbătoare se reîntâlnesc: cel care trăiește departe de părinți pleacă și se întoarce acasă; frații încearcă să se întâlnească. Sfântul Crăciun să fie pentru toți ocazie de fraternitate, de creștere în credință și de gesturi de solidaritate față de cei care sunt în nevoie. Și Sfântul Iosif să ne însoțească pe acest drum spre Crăciun.
Vă urez tuturor duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
