Papa Francisc: Zâmbetul unui copil este semnul iubirii lui Dumnezeu
23.12.2019, Vatican (Catholica) - Primul mod în care Pruncul Isus a revelat iubirea și bunătatea Tatălui a fost să zâmbească părinților Săi, „ca orice nou-născut din această lume”, a spus Papa Francisc sâmbătă. „Când privim un nou-născut, ne vine să îi zâmbim și dacă pe fața sa mică apare un zâmbet, atunci simțim o emoție simplă, inocentă”, a spus el pe 21 decembrie. „Pruncul răspunde la privirea noastră, însă zâmbetul său este mult mai ‘puternic’, pentru că este nou, este curat, ca apa de izvor, iar în noi adulții trezește o nostalgie intimă a copilăriei.”
Papa Francisc a vorbit despre zâmbet în întâlnirea avută de Crăciun cu angajații Vaticanului și cu familiile acestora, în Aula Paul al VI-lea. Același lucru ce are loc între părinți și copiii lor ce zâmbesc, a spus Pontiful, s-a întâmplat în mod unic între Pruncul Isus și Iosif și Maria. „Fecioara și soțul ei, cu iubirea lor, au făcut să apară zâmbetul pe buzele pruncului lor abia născut. Dar când s-a întâmplat asta, inimile lor au fost umplute de o bucurie nouă, venită din cer. Și micul grajd din Betleem parcă s-a luminat. Isus este zâmbetul lui Dumnezeu. A venit ca să ne reveleze iubirea Tatălui, bunătatea Sa, și primul mod în care a făcut aceasta a fost să zâmbească părinților Săi, ca orice nou-născut din această lume. Și ei, Fecioara Maria și Sfântul Iosif, prin marea lor credință au știut să primească acel mesaj, au recunoscut în zâmbetul lui Isus milostivirea lui Dumnezeu față de ei și față de toți cei care așteptau venirea sa, venirea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Regele lui Israel.”
Papa a îndemnat pe cei prezenți ca în timpul Crăciunului să privească la iesle și să reflecteze la zâmbetul Pruncului Isus, „simțind că acolo Dumnezeu ne zâmbește și zâmbește tuturor săracilor de pe pământ, tuturor celor care așteaptă mântuirea, care speră într-o lume mai fraternă, unde să nu mai fie războaie și violențe, unde fiecare bărbat și femeie să poată trăi în demnitatea sa de fiu și fiică a lui Dumnezeu”. A admis că „uneori devine dificil să zâmbim, din atâtea motive. Atunci avem nevoie de zâmbetul lui Dumnezeu: Isus, numai El ne poate ajuta. Numai El este Mântuitorul și uneori trăim această experiență concretă în viața noastră. […] Avem nevoie mereu să ne lăsăm reînnoiți de zâmbetul lui Isus. Să lăsăm ca bunătatea Sa dezarmată să purifice de crustele care adesea închid inimile noastre și ne împiedică să dăm ceea ce avem mai bun în noi.”
Sfântul Părinte și-a încheiat astfel discursul: „Preaiubiților, să ne facem această urare: la Crăciun, participând la Liturgie, precum și contemplând ieslea, să ne lăsăm uimiți de zâmbetul lui Dumnezeu, pe care Isus a venit să îl aducă. El însuși este acest zâmbet. Ca Maria, ca Iosif și păstorii din Betleem, să îl primim, să ne lăsăm purificați și vom putea duce și noi altora un zâmbet umil și simplu. Mulțumesc tuturor! Duceți această urare celor dragi ai voștri acasă, în special celor bolnavi și celor mai bătrâni: să simtă mângâierea zâmbetului vostru. Este o mângâiere. A zâmbi înseamnă a mângâia, a mângâia cu inima, a mângâia cu sufletul. Și să rămânem uniți în rugăciune. Crăciun fericit!”
