Mons. Pizzaballa: Cristos se naște pentru inima omului, nu pentru putere
24.12.2019, Ierusalim (Catholica) - Nașterea lui Cristos „nu a șters nici una dintre dramele politice, sociale și economice din timpul său”. El nu a venit „să revoluționeze structurile sociale din timpul său, nu a voit să cucerească puterea, ci inima omului. Așa a schimbat lumea.” Este ceea ce scrie în mesajul de Crăciun credincioșilor din Țara Sfântă și trimis la AsiaNews, administratorul apostolic al Patriarhiei de Ierusalim a latinilor, Mons. Pierbattista Pizzaballa, care trasează o paralelă între timpurile lui Isus și timpurile noastre. Prelatul îndeamnă să nu „ne resemnăm” în pofida dificultăților, pentru că „nu acesta este mesajul” sărbătorii.
Mons. Pizzaballa amintește că locuitorii din Țara Sfântă trebuie „să se confrunte cu fragilitatea vieții politice”, care este percepută „tot mai departe de viața reală a populației” și „incapabilă” să înfrunte „enormele probleme sociale și economice”. În afară de aceasta el adaugă că este „greu, în acest context, a vedea cum este posibil chiar perspective minime de respirație problemei israeliano-palestiniene”. Există atâtea „propuneri”, dar nimic „concret”. De la situația politică din Israel la violențele cu grupurile extremiste din Gaza, de la problema permiselor pentru credincioșii din Fâșie (189 până acum cele eliberate, din care 11 pentru catolici) la exodul creștinilor din regiune, sunt multe provocările pentru însăși supraviețuirea comunității. „Timpurile lui Isus”, scrie Mons. Pizzaballa, „nu erau mai bune decât ale noastre. Era ocupația romană, era Irod, erau diferitele centre de putere… în fond omul nu pare să se fi schimbat mult de atunci.”
Cu toate acestea, există și elemente pozitive între are „venirea a tot mai numeroși pelerini din toată lumea” care aduc „zâmbetul în atâtea familii, care pot astfel să lucreze cu seninătate”. Locul de muncă, precizează prelatul, „rămâne problema principală” pentru cei locali și pentru mulți „muncitori străini și imigrați” așa încât ideea de a pleca „devine o ispită. Așadar, totul pare să ne spună că a vorbi despre speranță este simplă retorică. Gândul meu și mulțumirea mea se adresează celor mulți și celor multe care cu iubire, în tăcere și fără gălăgie, își dăruiesc și astăzi viața lor și inima lor gratuit.” De la părinții care îi educă pe copii la atâția lucrători și voluntari în spitale, în casele pentru bătrâni, în casele de primire pentru invalizi ca o confirmare a marii angajări în social a Bisericii din Țara Sfântă.
„Așadar, celor care au înțeles că a fi creștini înseamnă a dărui viața, a iubi gratuit, fără a aștepta nimic pentru sine, pentru că deja au tot. Sunt persoane care au în inimă o speranță mare, o dorință sinceră și profundă care îi duce în afara lor și atenți față de celălalt.” Printre multele noastre „contradicții” el subliniază că a întâlnit „peste tot persoane fericite, dedicate cu statornicie în slujba familiei lor, a comunității lor, a realității lor de viață”. „Ele sunt speranța Bisericii noastre. În ele, aici, se mai celebrează Crăciunul adevărat. Fie ca exemplul lor și viața lor să continue să schimbe inima atâtora. Sunt sigur că numai așa vom putea cu adevărat face fericită această chinuită Țară Sfântă a noastră.” (material AsiaNews tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
