Papa Francisc: Când nu îl adorăm pe Dumnezeu, ne adorăm pe noi înșine
06.01.2020, Vatican (Catholica) - În Solemnitatea Epifaniei Domnului, Papa Francisc a spus că adorarea lui Dumnezeu dezvăluie adevărata semnificație a drumului vieții noastre, așa cum a făcut-o pentru magii din Evanghelie. „Omul, când nu îl adoră pe Dumnezeu, este înclinat să adore eu-l său”, a spus Sfântul Părinte luni, 6 ianuarie 2020, în Bazilica San Pietro. „A adora înseamnă a merge la esențial… Adorând învățăm să refuzăm ceea ce nu trebuie adorat: dumnezeul ban, dumnezeul consum, dumnezeul plăcere, dumnezeul succes, eu-l nostru ridicat la rang de dumnezeu. A adora înseamnă a ne face mici în fața Celui Preaînalt, pentru a descoperi în fața Lui că măreția vieții nu constă în a avea, ci în a iubi.”
În predica sa în sărbătoarea Epifaniei Domnului – când se celebrează, în ritul latin, vizita magilor, Papa a reflectat asupra magilor care, aducând daruri, au venit să îl adore pe Pruncul Isus în Betleem. Magii i-au adus Domnului aur, pentru a-i spune că nimic nu este mai prețios decât El. I-au oferit tămâie pentru a-i spune că doar în unire cu El viețile noastre se pot înălța la cer, și smirnă vindecătoare pentru a-i promite lui Cristos ajutor pentru aproapele marginalizat și suferind, în care El însuși este prezent. „Adorând, vom descoperi și noi, ca și magii, sensul drumului nostru. Și, ca și magii, vom simți o bucurie foarte mare”.
Pe lângă magi, Evanghelia ne prezintă și persoane care nu știu să adore. Este exemplul clar al regelui Irod, „care folosește verbul a adora, dar în mod înșelător… Irod se adora numai pe sine însuși și de aceea voia să scape de Prunc cu minciuna.” Dar sunt și conducătorii preoților și cărturarii poporului. „Ei îi indică lui Irod cu precizie extremă unde avea să se nască Mesia: în Betleemul Iudeii. Cunosc profețiile, le citează exact. Știu unde să meargă – mari teologi, mari! -, dar nu merg. Și din aceasta putem scoate o învățătură. În viața creștină nu este suficient a ști: fără a ieși din noi înșine, fără a întâlni, fără a adora nu este cunoscut Dumnezeu. Teologia și eficiența pastorală folosesc la puțin sau nu folosesc deloc dacă nu ne plecăm genunchii; dacă nu facem asemenea magilor, care nu au fost numai organizatori înțelepți ai unei călătorii, ci au mers și au adorat.”
„Adorând, descoperim că viața creștină este o istorie de iubire cu Dumnezeu, unde nu sunt suficiente ideile bune, ci trebuie pus El pe primul loc, așa cum face un îndrăgostit cu persoana pe care o iubește. Așa trebuie să fie Biserica, o adoratoare îndrăgostită de Isus, Mirele său.” „A adora înseamnă a-l pune pe Domnul în centru, pentru a nu mai fi centrați pe noi înșine. Înseamnă a da ordine corectă lucrurilor, lăsând lui Dumnezeu primul loc. A adora înseamnă a pune planurile lui Dumnezeu înainte de timpul meu, de drepturile mele, de spațiul meu… A adora înseamnă a descoperi că pentru a ne ruga este suficient să spunem: ‘Domnul meu și Dumnezeul meu!’ și a ne lăsa pătrunși de duioșia Sa.”
Papa Francisc a spus că adorarea este un act de iubire care transformă viața noastră. „Când adorăm, îi permitem lui Isus să ne vindece și să ne schimbe. Adorând, îi dăm Domnului posibilitatea de a ne transforma cu iubirea Sa, de a lumina întunecimile noastre, de a ne da forță în slăbiciune și curaj în încercări… A adora înseamnă a ne redescoperi frați și surori în fața misterului iubirii care depășește orice distanță: înseamnă a lua binele de la izvor, înseamnă a găsi în Dumnezeul apropiat curajul de a ne apropia de ceilalți. A adora înseamnă a ști să tăcem în fața Cuvântului divin, pentru a învăța să spunem cuvinte care nu rănesc, ci mângâie.”
„Iubiți frați și surori”, a încheiat Pontiful, „astăzi fiecare dintre noi se poate întreba: ‘Sunt un creștin adorator?’ Atâția creștini care se roagă nu știu să adore. Să ne punem această întrebare. Să găsim timpi de adorație în zilele noastre și să creăm spații pentru adorație în comunitățile noastre. Ne revine nouă, ca Biserică, să punem în practică acele cuvinte cu care ne-am rugat astăzi la Psalm: ‘Te vor adora pe Tine, Doamne, toate neamurile pământului’.”
