In memoriam pr. Cornel Cadar, la 40 de zile de la trecerea la Domnul
03.02.2020, Iași (Catholica) - S-au împlinit, la 2 februarie 2020, 40 de zile de la trecerea la Domnul a pr. Cornel Cadar, redactor al Editurii „Presa Bună” din anul 1991 și până în ziua când Dumnezeu l-a chemat la sine, chiar în ziua de Crăciun a anului trecut, 25 decembrie 2019. Duminică, 2 februarie 2020, în Biserica Universală este sărbătorită Prezentarea lui Isus la Templu, la 40 de zile după nașterea sa, și totodată este și Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, prilej de a ne aminti de vocația noastră la Preoție prin sacramentul Botezului.
Este greu să scrii la trecut despre pr. Cornel, cel cu care ai străbătut aproape 30 de ani din viață într-o muncă asiduă la Editura „Presa Bună”, unde ți-a devenit nu numai mentor, dar și frate în Cristos. Eram o echipă tânără, plină de entuziasm, formată din preoți, surori, colaboratori animați de cel care avea să devină sufletul acestei mari familii care creștea de la o zi la alta. Ne rămân amintirile, care ne ajută să alungăm din suflet durerea pierderii unei persoane dragi. Părintelui Cornel vreau să îi dedic aceste rânduri acum, la puțin timp după retragerea sa din această lume, simțind în același timp dorința de a-i mulțumi pentru cât ne-a dăruit în toți acești ani, pentru entuziasmul neobosit alături de noi și împreună cu noi.
Drumul a fost sinuos, sisific chiar, mai ales în primii ani, când nimeni nu avea cunoștințe în domeniul informaticii și despre cum ar fi trebuit salvate textele dactilografiate, cu atât mai mult cu cât ne lipseau experiența și pregătirea necesare unei asemenea activități. Veneam fiecare din medii diferite, iar unii dintre noi eram la începutul vieții religioase și porneam practic de la zero. De aceea pot spune că acești primi ani la „Presa Bună” au fost pentru noi o adevărată școală, Universitatea noastră, în care am învățat toate etapele care dau viață unei publicații. Știm cu toții, părintele Cornel a avut multe responsabilități pe parcursul celor 30 de ani de preoție, dar la „Presa Bună” a fost de la început până la sfârșitul vieții sale.
Mi-am propus să vorbesc despre preotul Cornel mai mult decât despre omul care a fost, cu calități și limite, asemenea nouă tuturor. Dar este foarte greu să separi omul de preotul care s-a dăruit total slujirii sale. În tot ce a făcut în anii de preoție a dat dovadă de seriozitate, de competență, de supunere față de superiori, acceptând toate responsabilitățile, deloc puține, fără să încerce măcar să le refuze, chiar și atunci când, poate, se simțea ostenit. Mărturisesc cu sinceritate că pr. Cornel m-a ajutat în creșterea mea spirituală, m-a ajutat să înțeleg că înainte de a fi exigentă cu ceilalți trebuie să fiu exigentă cu mine însămi, m-a ajutat să perseverez în munca mea pentru a răspândi cuvântul scris. A știut să ne facă pe toți să înțelegem cât de importantă este munca noastră, deoarece, prin revistele și cărțile creștine, mesajul lui Cristos ajunge în locurile cele mai îndepărtate, unde, de multe ori, nici preotul nu putea să ajungă prea des.
I-am fost alături și în ultimele zile din viață și mi-am dat seama că o parte din el își începuse deja marea călătorie spre cer. Într-o zi, mi-a șoptit cu convingere: „Sora, vei vedea că până la Crăciun, Dumnezeu mă va chema la sine!” Și așa a fost. În dimineața zilei de 25 decembrie, pr. Cornel a plecat în întâmpinarea celui pe care l-a slujit cu dăruire totală și cu iubire. Parafrazând cuvintele din testamentul său spiritual, și eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care mi-a dat-o de a lucra împreună.
Pr. Cornel a vestit cuvântul lui Dumnezeu prin predici care trezeau inimile multora, iar mesajele pe care ni le transmitea ne făceau să reflectăm asupra modului în care fiecare trebuie să ne trăim viața de creștin. O predică a fost și testamentul său, în care a scris: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că, prin Isus Cristos, m-a făcut să îl cunosc, m-a învrednicit să mă cheme la Sfânta Preoție, m-a însoțit și m-a întărit cu harul Său pe cale. Este o mare cinste pe care El mi-a făcut-o, fără să am vreun merit. Pentru aceasta îi aduc laudă și îl binecuvântez.” Avea un respect deosebit față de preoți. În cei aproximativ 30 de ani, mărturisesc că nu l-am auzit niciodată să spună un cuvânt jignitor la adresa preoților; surorile care au lucrat la editură pot da mărturie despre aceasta.
Din convingere și cu sinceritate a scris în testament: „Consider că preoția este frumoasă și merită să te dăruiești și să îi slujești Lui… Cel mai frumos lucru de pe pământ este să îl cunoști pe Mântuitorul, să te lași prins de ceea ce a spus și a făcut El. Îi mulțumesc că m-a învrednicit să vorbesc și să scriu despre El… Pe toți care m-au cunoscut îi rog să se orienteze spre proverbul care zice: «Cele rele să se spele, cele bune să se-adune», care nu fac altceva decât să reia cuvintele lui Isus într-o altă formă: «Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre» (Mt 6,16)… Încrezându-mă în îndurarea și iertarea lui Dumnezeu, vă aștept pe toți în cer, unde este Maica Domnului și unde sfinții îi cântă Celui ce s-a jertfit. Mai este loc, multe locuri în cer!”
Da, părinte Cornel, cerul este dorul nostru și într-o zi ne vom revedea în el! (sr. Lenuța Băcăoanu pentru Ercis.ro)
