Papa Francisc: Cu diavolul nu trebuie să dialogăm
01.03.2020, Vatican (Catholica) - „Isus nu dialoghează cu diavolul. Isus îi răspunde diavolului cu cuvântul lui Dumnezeu, nu cu cuvântul Său.” Astfel a spus Papa Francisc astăzi, la rugăciunea mariană recitat cu credincioșii prezenți în Piața San Pietro. Nici noi nu trebuie să dialogăm cu diavolul, a continuat el. Redăm textul integral al alocuțiunii papale după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această primă duminică din Postul Mare, Evanghelia (cf. Mt 4,1-11) relatează că Isus, după botezul în râul Iordan, „a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol” (v. 1). El se pregătește să înceapă misiunea sa de vestitor al Împărăției cerurilor și, așa cum au făcut deja Moise și Ilie (cf. Ex 24,18; 1Re 19,8), în Vechiul Testament, face asta cu un post de patruzeci de zile. Intră în „păresimi”.
La sfârșitul acestei perioade de post, intră năvalnic ispititorul, diavolul, care încearcă de trei ori să îl pună în dificultate pe Isus. Prima ispită pornește de la faptul că lui Isus îi este foame; diavolul îi sugerează: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini” (v. 3). O provocare. Însă răspunsul lui Isus este clar: „Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (4,4). El face referință la Moise, când amintește poporului de drumul lung parcurs în pustiu, în care a învățat că viața sa depinde de Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Dt 8,3).
După aceea diavolul face o a doua tentativă (v. 5-6), devine mai viclean, citând și el Sfânta Scriptură. Strategia este clară: dacă tu ai atâta încredere în puterea lui Dumnezeu, atunci experimenteaz-o, de fapt însăși Scriptura afirmă că vei fi ajutat de îngeri (v. 6). Dar și acest caz Isus nu se lasă încurcat, pentru că acela care crede știe că Dumnezeu nu trebuie pus la încercare, ci se încrede în bunătatea sa. De aceea la cuvintele Bibliei, interpretate instrumental de Satana, Isus răspunde cu un alt citat: „Din nou este scris: Nu îl vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău” (v. 7).
În sfârșit, a treia tentativă (v. 8-9) revelează adevărata gândire a diavolului: deoarece venirea Împărăției cerurilor marchează începutul înfrângerii sale, cel rău ar vrea să îl abată pe Isus de la ducerea la împlinire a misiunii Sale, oferindu-i o perspectivă de mesianism politic. Însă Isus respinge idolatria puterii și a gloriei umane și, la sfârșit, îl alungă pe ispititor spunându-i: „Pleacă, Satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai Lui îi vei aduce cult” (v. 10). Și în acest moment, lângă Isus, fidel față de încredințarea sa Tatălui, se apropie îngeri pentru a-i sluji (cf. v. 11).
Toate acestea ne învață un lucru: Isus nu dialoghează cu diavolul. Isus îi răspunde diavolului cu cuvântul lui Dumnezeu, nu cu cuvântul Său. În ispită de atâtea ori noi începem să dialogăm cu ispita, să dialogăm cu diavolul: „Da, dar eu pot să fac aceasta…, apoi mă spovedesc, apoi aceasta, cealaltă…” A nu dialoga niciodată cu diavolul. Isus face două lucruri cu diavolul: îl alungă sau, ca în acest caz, răspunde cu cuvântul lui Dumnezeu. Fiți atenți: a nu dialoga niciodată cu ispita, a nu dialoga niciodată cu diavolul.
Și astăzi Satana intră năvalnic în viața persoanelor pentru a le ispiti cu propunerile sale lingușitoare; amestecă glasul său cu multele glasuri care încearcă să domesticească conștiința. Din mai mult părți vin mesaje care invită să „ne lăsăm ispitiți” pentru a experimenta beția încălcării. Experiența lui Isus ne învață că ispita este tentativa de a parcurge căi alternative față de cele ale lui Dumnezeu: „Dar, fă așa, nu e o problemă, după aceea Dumnezeu iartă! Dar ia-ți o zi de bucurie…” „Dar este păcat!” „Nu, nu este nimic.” Căi alternative, căi care ne dau senzația autosuficienței, a profitării de viață ca scop în sine. Dar toate acestea sunt iluzorii: foarte repede ne dăm seama că noi cu cât ne îndepărtăm de Dumnezeu, cu atât ne simțim mai lipsiți de apărare și neputincioși în fața marilor probleme ale existenței.
Fecioara Maria, Mama Celui care a zdrobit capul șarpelui, să ne ajute în acest timp al Postului Mare să fim vigilenți în fața ispitelor, să nu ne supunem nici unui idol din această lume, să îl urmăm pe Isus în lupta împotriva răului; și vom fi și noi învingători ca Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini veniți din Italia și din diferite țări. Îndeosebi, salut tinerii din Formentera, credincioșii din Ostuni și cei din Parohia „Sfântul Pius de Pietrelcina” din Roma. Urez tuturor ca drumul Postului Mare, început de puțin timp, să fie bogat în roade ale Duhului și bogat în fapte de caritate. Sunt un pic întristat pentru știrile care vin despre atâția evacuați, atâția bărbați, femei, copii alungați din cauza războiului, atâția migranți care cer refugiu în lume și ajutor. În aceste zile, acest lucru a devenit foarte puternic. Să ne rugăm pentru ei.
Vă cer și o amintire în rugăciune pentru exercițiile spirituale ale Curiei Romane, care vor începe în această seară la Ariccia. Din păcate, răceala mă constrânge să nu particip, anul acesta: voi urmări meditațiile de aici. Mă unesc spiritual cu Curia și cu toate persoanele care trăiesc momente de rugăciune, făcând exercițiile spirituale acasă. Duminică frumoasă și poftă bună!
