Papa Francisc: Preoții să ducă Preasfânta Împărtășanie celor bolnavi
10.03.2020, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a oferit și Sfânta Liturghie de marți, 10 martie a.c., celor care suferă din cauza noului coronavirus și celor care-i îngrijesc pe bolnavi, înălțând totodată o rugăciune astfel încât cei blocați în locuințe să fie însoțiți, întăriți și încurajați de preoți. „Să ne rugăm Domnului și pentru preoții noștri, pentru a avea curajul de a ieși și a merge la cei bolnavi, ducându-le forța Cuvântului lui Dumnezeu și Preasfânta Euharistie, însoțindu-i pe lucrătorii sanitari în munca pe care o desfășoară.”
Inspirându-se din Evanghelia liturgiei zilei, după Sfântul Matei, capitolul 23, 1-12, Pontiful i-a amintit pe cărturarii și fariseii care se făleau, cu ipocrizie, de superioritatea lor în fața lumii, vrând să fie chemați „maeștri”, dar refuzând să se comporte în mod coerent. „Ieri, cuvântul lui Dumnezeu ne învăța să ne recunoaștem păcatele și să le mărturisim, însă nu doar cu mintea, ci și cu inima, cu un spirit de rușine; rușinea ca o atitudine mai nobilă în fața lui Dumnezeu pentru păcatele noastre”, a spus Sfântul Părinte. „Azi, Domnul ne cheamă pe noi toți păcătoșii să dialogăm cu El, pentru că păcatul ne închide în noi înșine, ne face să ne ascundem sau să ascundem adevărul nostru, înăuntru. Este ceea ce s-a întâmplat cu Adam și Eva, după săvârșirea păcatului, pentru că le era rușine; erau goi. Iar păcătosul, când se simte rușinat, are tentația de a se ascunde. Iar Domnul cheamă: ‘Haideți, veniți, să discutăm’, spune Domnul, ‘să vorbim despre păcatul tău, despre situația ta. Nu vă fie teamă. Nu…’ Și. Continuă: ‘De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face albe ca lâna.’ ‘Veniți, pentru că Eu sunt capabil să schimb totul’, ne spune Domnul, ‘nu vă fie teamă să veniți și să îmi vorbiți; fiți curajoși, în ciuda micimii voastre.'”
Papa a continuat: „Îmi vine unul dintre acei sfinți care era într-atât de pocăit, care se ruga mult și care încerca să îi dea Domnului tot ceea ce Domnul îi cerea. Însă Domnul nu era mulțumit. Iar într-o zi, acea sfânt – care avea un caracter dificil – s-a supărat pe Domnul, spunându-i: ‘Doamne, nu te înțeleg: eu îți dau totul, însă Tu nu ești niciodată mulțumit , ca și cum ți-ar lipsi ceva. Ce îți lipsește?’ [Iar Domnul răspunde] ‘Dă-mi păcatele tale: aceasta lipsește.’ Este necesar curajul de a merge să îi vorbim Domnului așa cum suntem, cu micimea noastră. ‘Haideți, veniți! Să vorbim! Nu vă fie teamă! Chiar dacă păcatele voastre ar fi precum cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face albe ca lâna.’ Acesta este îndemnul Domnului. Însă, jucăm mereu o farsă: în loc să mergem să vorbim cu Domnul, ne prefacem că nu suntem păcătoși. Este ceea ce Domnul le reproșează învățaților legii. Aceste persoane fac toate faptele lor pentru a fi văzute; își lărgesc filacterele și își lungesc ciucurii; le plac locurile de onoare la banchete și primele locuri în sinagogi; le place să fie salutați în piețe, și să fie numiți de oameni ‘rabbi’. Aparența, vanitatea. A acoperi adevărul inimii prin vanitate. Vanitatea nu se vindecă niciodată. Ba mai mult, este otrăvitoare, purtând boală inimii tale, dând inimii tale acea duritate care îți spune: ‘Nu, nu merge la Domnul. Rămâi așa cum ești.'”
Papa a încheiat spunând: „Vanitatea este tocmai locul pentru a se închide față de chemarea Domnului. În schimb, îndemnul Domnului este cel al unui tată, al unui frate: ‘Veniți! Să vorbim, să vorbim! În cele din urmă sunt în măsură să îți schimb viața, să ți-o transform din roșu în alb.’ Fie ca acest Cuvânt al lui Dumnezeu să ne încurajeze; fie ca rugăciunea noastră să fie o rugăciune reală, [care să reflecte] realitatea noastră, păcatele noastre, mizeriile noastre. Trebuie vorbit cu Domnul. El știe; El știe cum suntem noi. Noi știm, însă vanitatea ne îndeamnă întotdeauna să acoperim. Fie ca Domnul să ne ajute!” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)