Papa Francisc: Setea noastră găsește în Cristos satisfacere deplină
15.03.2020, Vatican (Catholica) - În aceste momente se termină la Milano Liturghia pe care Arhiepiscopul o celebrează în Policlinică pentru bolnavi, medici, infirmieri, voluntari. Arhiepiscopul de Milano este aproape de poporul său și aproape și de Dumnezeu în rugăciune. Îmi vine în minte fotografia de săptămâna trecută: el singur sub plafonul Domului rugând-o pe Sfânta Fecioară Maria. Aș vrea să mulțumesc și tuturor preoților, creativității preoților. Atâtea știri îmi sosesc din Lombardia cu privire la această creativitate. Este adevărat, Lombardia a fost foarte lovită. Preoți care gândesc mii de moduri de a fi aproape de popor, pentru ca poporul să nu se simtă abandonat; preoți cu zel apostolic, care au înțeles bine că în timpuri de pandemie nu trebuie să fie „părintele Abbondio” (este unul din personajele principale din Logodnicii, cel mai cunoscut roman al lui Alessandro Mazoni. De fapt, figura călugărului, după preambul, deschide narațiunea romanului celebru. Este o persoană șovăielnică, meschină, leneșă, care se bagă în groapă în fața dificultăților și piedicilor pe care le întâlnește, n.r.). Multe mulțumiri vouă preoților.
Textul evanghelic din această duminică, a treia din Postul Mare, prezintă întâlnirea lui Isus cu o femeie samariteană (cf. In 4,5-42). El este pe drum cu discipolii Săi și face o pauză la o fântână, în Samaria. Samaritenii erau considerați eretici de către iudei și foarte disprețuiți, drept cetățeni de clasa a doua. Isus este obosit, îi este sete. Vine o femeie ca să ia apă și El îi cere: „Dă-mi să beau” (v. 7). Astfel, rupând orice barieră, începe un dialog în care îi dezvăluie acelei femei misterul apei vii, adică al Duhului Sfânt, dar al lui Dumnezeu. De fapt, la reacția de uimire a femeii, Isus răspunde: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie” (v. 10).
În centrul acestui dialog este apa. Pe de o parte, apa ca element esențial pentru a trăi, care potolește setea trupului și susține viața. Pe de altă parte, apa ca simbol al harului divin, care dă viața veșnică. În tradiția biblică Dumnezeu este izvorul apei vii – așa se spune în psalmi, în profeți: îndepărtarea de Dumnezeu, izvor de apă vie, și de Legea Sa comportă cea mai rea secetă. Este experiența poporului lui Israel în pustiu. În drumul lung spre libertate, el, ars de sete, protestează împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu pentru că nu este apă. Atunci, din voința lui Dumnezeu, Moise face să izvorască apă dintr-o stâncă, drept semn al providenței lui Dumnezeu care însoțește poporul Său și îi dă viața (cf. Ex 17,1-7).
Și apostolul Paul interpretează acea stâncă drept simbol al lui Cristos. Va spune așa: „Și stânca este Cristos” (cf. 1Cor 10,4). Este figura misterioasă a prezenței Sale în mijlocul poporului lui Dumnezeu care merge. De fapt, Cristos este Templul din care, conform viziunii profeților, izvorăște Duhul Sfânt, adică apa vie care purifică și dă viață. Celui căruia îi este sete de mântuire poate lua gratuit de la Isus, iar Duhul Sfânt va deveni în el sau în ea un izvor de viață deplină și veșnică. Promisiunea apei vii pe care Isus a făcut-o samaritenei a devenit realitate în Paștele Său: din coasta Sa străpunsă au ieșit „sânge și apă” (In 19,34). Cristos, Miel jertfit și înviat, este izvorul din care țâșnește Duhul Sfânt, care iartă păcatele și renaște la viață nouă.
Acest dar este și izvorul mărturiei. Ca samariteana, oricine îl întâlnește pe Isus simte nevoia de a-l povesti altora, așa încât toți să ajungă să dea mărturie că Isus „este cu adevărat Mântuitorul lumii” (In 4,42), așa cum au spus apoi consătenii acelei femei. Și noi, născuți la viață nouă prin Botez, suntem chemați să mărturisim viața și speranța care sunt în noi. Dacă a noastră căutare și setea noastră găsesc în Cristos satisfacere deplină, vom manifesta că mântuirea nu este în „lucrurile” din lumea aceasta, care până la urmă produc secetă, ci în Cel care ne-a iubit și ne iubește mereu: Isus Mântuitorul nostru, în apa vie pe care El ne-o oferă.
Maria Preasfântă să ne ajute să cultivăm dorința de Cristos, izvor de apă vie, singurul care poate sătura setea de viață și de iubire pe care o purtăm în inimă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
În aceste zile Piața San Pietro este închisă, de aceea salutul meu se adresează direct vouă care sunteți conectați prin mijloacele de comunicare. În această situație de pandemie, în care am ajuns să trăim mai mult sau mai puțin izolați, suntem invitați să redescoperim și să aprofundăm valoarea comuniunii care unește pe toți membrii Bisericii. Uniți cu Cristos nu suntem niciodată singuri, ci formăm un unic Trup, al cărui Cap este El. Este o unire care se alimentează cu rugăciunea, precum și cu împărtășirea spirituală cu Euharistia, o practică foarte recomandată când nu este posibil să se primească Sacramentul. Aceasta o spun pentru toți, în special pentru persoanele care trăiesc singure.
Reînnoiesc apropierea mea de toți bolnavii și de cei care îi îngrijesc. Precum și de atâția lucrători și voluntari care ajută persoanele care nu pot ieși din casă și de cei care merg în întâmpinarea nevoilor celor mai săraci și ale celor fără locuință. Multe mulțumiri pentru tot efortul pe care îl face fiecare dintre voi pentru a ajuta în acest moment atât de dur. Domnul să vă binecuvânteze, Sfânta Fecioară Maria să vă păzească; și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Duminică frumoasă și poftă bună! Mulțumesc.
