Papa Francisc: Fericiți cei curați cu inima
01.04.2020, Vatican (Catholica) - Ce înseamnă a fi curat cu inima? „Cel curat cu inima trăiește în prezența Domnului, păstrând în inimă ceea ce este vrednic de relația cu El; numai așa posedă o viață unificată, liniară, nu sinuoasă ci simplă”, a explicat Papa Francisc astăzi, la cateheza susținută în aceste condiții speciale din biblioteca aflată în Palatul Apostolic din Vatican. Sfântul Părinte a continuat seria de cateheze dedicată Fericirilor, ajungând astăzi la a șasea fericire, „care promite vederea lui Dumnezeu și are drept condiție curăția inimii”.
La început a vorbit tocmai despre „vederea lui Dumnezeu”, folosind drumul spre Emaus ca bază biblică. Cei doi ucenici sunt orbi la început, motivul fiind acesta: inima lor nepricepută și greoaie. Iar când inima este așa, a spus Pontiful, „nu se văd lucrurile; se văd lucrurile parcă acoperite de nori. Aici se află înțelepciunea din această fericire: pentru a putea contempla este necesar să intrăm înăuntrul nostru și să facem spațiu lui Dumnezeu, pentru că, așa cum spune Sfântul Augustin, ‘Dumnezeu este mai intim mie decât eu însumi’ (interior intimo meo). Pentru a-l vedea pe Dumnezeu nu este nevoie să schimbăm ochelarii sau punctul de observație, sau să schimbăm autori teologici care să învețe drumul: trebuie să eliberăm inima de înșelăciunile sale!”
Papa a subliniat apoi ce înseamnă maturizarea: „să ne dăm seama că dușmanul nostru cel mai rău, adesea, este ascuns în inima noastră. Bătălia cea mai nobilă este cea împotriva înșelăciunilor interioare pe care le generează păcatele noastre. Pentru că păcatele schimbă vederea interioară, schimbă evaluarea lucrurilor, arată lucruri care nu sunt adevărate, sau cel puțin care nu sunt așa de adevărate.” A explicat apoi că pentru Biblie inima nu constă numai în sentimente, ci este „locul cel mai intim al ființei umane, spațiul interior unde o persoană este ea însăși”. Pentru a avea o inimă purificată, a continuat Sfântul Părinte, este nevoie de un proces care presupune eliberare și renunțare, trăirea unei „simplificări interioare”, renegând răul, „lucru care în Biblie se numește circumciziune a inimii”.
Pontiful și-a încheiat cateheza spunând: „Această fericire este un pic rodul precedentelor: dacă am ascultat setea de bine care locuiește în noi și suntem conștienți că trăim din milostivire, începe un drum de eliberare care durează toată viața și conduce până la cer. Este o muncă serioasă, o muncă pe care o face Duhul Sfânt dacă noi îi dăm spațiu pentru ca să facă aceasta, dacă suntem deschiși la acțiunea Duhului Sfânt. Pentru aceasta putem spune că lucrarea lui Dumnezeu în noi – în încercările și în purificările vieții – duce la o bucurie mare, la o pace adevărată. Să nu ne fie frică să deschidem ușile inimii noastre Duhului Sfânt, pentru ca El să ne purifice și să ne ducă înainte pe acest drum spre bucuria deplină!”
